O masă în familie

Remis din boală, întors de curând de la spital, fericit că e din nou acasă, bătrânul doctor şi-a instruit femeia care-l îngrijea: "Să-mi faci cutare şi cutare şi cutare de mâncare". Bucate de sezon. Chiar şi ştiindu-l pofticios, femeii i s-au părut cam multe: "Da' ce faceţi cu atâta mâncare, dom' doctor? O să se strice." S-a pus însă pe treabă. Cratiţele, oalele şi tăvile au umplut bucătăria. În două zile, nu mai era loc în frigider de câte pregătise.

Când a sosit momentul, doctorul a cerut să se pună masa pentru patru persoane. Nu mai avusese invitaţi de ani de zile, de când cea de-a doua lui soţie căzuse la pat. Îşi invitase acum fiul, şi pe fratele soţiei. Amândoi se îngrijiseră de el cât fusese la spital. Voia să sărbătorească cu ei şi cu soţia revenirea lui acasă. Cu greu a convins-o însă să vină în scaunul cu rotile, pe care nu-l folosea aproape deloc, prefera să rămână în pat, nu ieşise niciodată în curte, la aer curat, de când paralizase. "Întotdeauna mi-a plăcut să stau în pat", spunea ea, şi lumea o lăsa în pace, cu excepţia zilelor când era purtată în scaun în camera de alături, pentru kineto-terapie, dar atunci obosea repede, şi cerea imediat înapoi în pat.

Bătrâna s-a strâmbat când a văzut ce era pus pe masă, avea oroare de ciorbele de cap de peşte sau de miel care-i plăceau soţului ei. Dar erau şi alte feluri, mai pe gustul ei. Doctorul a turnat băutură în pahare. Au ciocnit. Cei trei bărbaţi au dus paharele la gură, în timp ce bătrâna l-a lăsat jos pe al ei. I se interzisese să se mai atingă de alcool după ce paralizase. A început prima să mănânce, cu mâna stângă, singura pe care-o mai putea folosi, apoi au urmat-o şi ceilalţi.

Au mâncat o vreme în linişte, după care bătrâna a început să depene amintiri cu fratele ei. La un moment dat i-a spus: "Ce tânără şi frumoasă eram! Toţi bărbaţii mă curtau. I-am avut pe toţi pe care i-am vrut. Şi cum le mai plăcea să le cânt la flaut, eram expertă la aşa ceva!"

Surprins, fratele ei a rămas cu furculiţa în aer. Fiul doctorului, care nu urmărise conversaţia, dar auzise fără să vrea ultimele cuvinte, a îngheţat.

Dându-şi seama că se petrece ceva, doctorul, care nu auzea prea bine, s-a întrerupt şi el din mâncat. A privit peste masă spre soţia lui, şi văzând-o zâmbind fericită, s-a bucurat. A ridicat în cinstea ei paharul, înclinându-se uşor.

(Bucureşti, aprilie 2020)