Aparent stăm în tăcere
tu însă mă atingi cu picuri
ca ploaia care mă întâmpină
la întoarcerea în oraş,
aparent stăm tăcuţi
ne ascundem de noi înşine
în cuvinte pe care
doar noi le ştim,
cufundaţi aparent în tăcere,
dar ştim totul
ne spunem totul
între noi, pătrundem
şi ce-i nespus, tu aştepţi
reversarea, va fi potop,
spui, noi nici măcar n-avem
umbrelă, vom înota,
spun, cu piepturile
pline de cuvinte şi muzică,
te voi lua de mână
înainte de a se rupe zăgazul,
lasă-te-n voia lucrurilor,
şoptesc.
(traducere după versiunea engleză de Nathalie Handal)
(în perioada 1 aprilie 2020 - 30 iunie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate