Eroii nu se mai îngroapă acum în pământul însângerat, ci sub maldăre de texte cadaverice
Cei suferinzi înghit cuvinte cu nemiluita sunt schingiuiţi cu ipoteze, sufocaţi în pături groase din scripturi esoterice
Cei flămânzi se îngroapă în discursurile îmbuibaţilor
Bolnavii se adâncesc în cuvinte ceţoase, în scheme întunecate, respiră greu prin tulburi-lexicale la capătul cărora nu e nici o realitate
Speriaţii se pitesc pe sub cuvinte bolovănoase, scot mereu câte un text vechi de prin beciuri, nu îi cunosc înţelesul
Neghiobii stau grămadă peste vorbe de căpătat şi plutesc cu ele pe deasupra unor ape negre
Învingătorii au mereu prin buzunare câte un text în care să îngroape cuvântările altora
Cei trişti se îngroapă în cuvinte lungi şi concave, ca nişte pirogi de canibali
Apusurile de soare se îngroapă în bancuri şi replici acide
Răsăriturile în teorii despre călătoriile sufletului
Iubirile se îngroapă în vorbe grele, în minciuni şi hulă
Frumuseţea se îngroapă în vorbe de ocară
Cuvintele sapă gropi adânci pentru tot ce există
În ele cădem cu tot cu grădinile, cu caii, cu străbunii,
Cu dormitoarele în ruină
Cu vii şi cu morţii, cu naufragiaţii şi pierduţii noştri
Cu dispăruţii
Şi cu tot poporul cel savant
Lucrurile se îndepărtează, pier, dispar înfulecate de cuvinte
În locul fiecărei plante şi fiinţe dispărute a crescut un nume care a fost în timp dat alteia şi alteia
Toate sunt în perfectă ordine, aşezate în fraze pline de sens
Cu toate acestea nu îşi mai aminteşte nimeni ce a fost în locul
Fiecărui cuvânt în parte
Sau dacă cele din care acum se fabrică adevărul
Şi cele mai frumoase vise
Chiar au însemnat ceva vreodată.