E suficient să visezi ceva mai intens sau să ţi se înmoaie genunchii
Să te ia cu somn la ora de gramatică
E suficient să îţi fi tihnit
Să te fi săturat
Să mai fi poftit
Ca ochii vigilenţi să te fixeze ameninţător
Linişteşte-te, puţină meditaţie nu strică
Ţi-e străină grădina de lotuşi?
Chipul pictat peste chip ţi-a intrat la apă?
Păi linişteşte-te naibii
Nu sta aşa
Dezbracă-te în linişte
Leagă-te liniştit de stâlpul infamiei
Spune-ţi rugăciunile întins pe pământul îngheţat
Contemplă, priveşte sau închide ochii
Poţi să stai şi într-un picior
Numai nu tulbura liniştea celor care vor să doarmă
Treci prin viaţă tiptil ca şi cum te-ai strecura într-o loc interzis
abandonează-ţi durerea la marginea oraşului
Alungă-ţi râsul ca pe un animal care nu se lasă domesticit
Învaţă să convieţuieşti cu foamea, paşnic
Prin linişte se înaintează uneori mai anevoios decât prin vacarm
Liniştea e pedeapsa pentru orice dorinţă
E birul mortuar pe care ţi-l pretinde
Mulţimea înfierbântată
Ca să nu ridice piatra.