Curva nu e acea fiară înspăimântătoare responsabilă de insomniile nevestelor
şi preacinstitelor
nu e vreo nimfă primejdioasă
vreo piază rea
vreo zburdalnică provocatoare
nu
curva e o femeie pe care n-o iubeşte nimeni.
Aşa cum soldatul se îngroapă cu arma şi calul
Curva se îngroapă cu animalul de companie şi cutia de farduri
Uneori i se pun în coşciug flori de iasomie sau tei, petale de trandafiri
După cum i-a fost sufletul
Unii spun că poate n-ar strica să îi fie puse la picioare şi diplomele
Brevetele de invenţii, bijuteriile, schiţele, desenele din copilărie
Cele câteva poezii scrise la necaz
Sau chiar busuioc, să viseze la dragoste cât i-o fi somnul de lung
Curva se îngroapă cu o slujbă uşoară şi scurtă. Cu câţiva prieteni de faţă.
N-o plânge nici unul dintre cei care s-au adăpostit în ea şi s-au înfruptat din carnea ei
Curva e o fântână a dorinţelor
Trecătorul îşi varsă asupra ei aleanul sau furia îi dăruieşte ce-are la îndemână
Îi înnoadă în păr durerea lui, îi tatuează peste pleoape spaima
Ea nu spune nimic, primeşte totul, acceptă totul, poate totul, îndură totul
Nu pune condiţii ca preacinstitele femei iubite
Curva nu se revoltă nu plânge nu ţipă
Ca şi soldatul e împinsă pe front în linia întâi
E carne de tun
Curva se îngroapă în rochie de mireasă
Poate o aşteaptă un frumos gondolier îmbrăcat în helancă neagră, cu pantofi lăcuiţi
S-o plimbe pe apele Styxului.