Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Jurnal de actor / actriţă în izolare

Jurnal de actor în izolare (II) - Episodul Răzvan Bănuţ


Lavinia Lazăr, un interviu cu Răzvan Bănuț

07.05.2020
7 Iaşi, aprilie 2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În continuare, urmează jurnalul unui actor angajat la Teatrul "Matei Vişniec" din Suceava. Este vorba de Răzvan Bănuţ care a binevoit să răspundă acestui dialog "de caratină". Cu ce activităţi, lecturi, gânduri noi ne surprinde, urmează în rândurile de mai jos.


Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Răzvan Bănuţ: Pentru mine o zi în izolare nu este foarte diferită de o zi de weekend. Singura diferenţă e că nu mai pot ieşi din casă după bunul plac, iar dacă o fac trebuie să completez mereu celebra declaraţie pe proprie răspundere. Încerc cât de mult pot să mă trezesc la ora 10:00 dimineaţa, cel târziu. Nu am un program clar structurat pe ore. Mă învârt cât de mult pot între nişte poli stabili cum ar fi înfulecatul, cititul, joaca, şi când îmi mai amintesc, şi exerciţii fizice. Primele două săptămâni le-am luat ca pe o mini vacanţă, iar acum încerc să îmi croiesc (două palme... hahaha) un program cât de cât activ, asemănător cu cel pe care-l aveam când încă repetam.

L.L.: Ce activităţi diferite practici acum, în timpul izolării şi nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfăşura?
R.B.: Gătitul! Gătitul este o activitate pe care n-o practicam des înainte, unu - pentru că nu prea aveam timp şi mâncam pe fugă în oraş şi doi, nu prea ştiam să gătesc în afara procedeului "complicat" de a prăji tot ce-mi cădea în mână. Aşa că acum, fiind constrâns de împrejurări, am mai mult timp la dispoziţie să mă ocup de această misterioasă activitate. Prietena mea mai încearcă să mă convingă să mă apuc să pictez cu ea, dar până acum am rezistat cu succes. De vreme ce ştim foarte bine că femeia e mult mai perseverentă decât bărbatul, mai mult ca sigur acest succes este destinat pieirii.

L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
R.B.: Ohohoo... activităţi sunt multe, chef să fie pentru toate şi e perfect. De exemplu mutatul mobilei în casă, iei un scaun de aici, îl pui acolo, îţi dai seama că nu se potriveşte cu măsuţa aia, iei măsuţa, o plasezi strategic în celălalt colţ... şi tot aşa până ajungi la exact acelaşi aranjament ca până atunci doar că acum eşti mulţumit şi timpul a fost umplut cu succes. Mai sunt şi alte activităţi precum alergatul în jurul blocului (pentru cei care au blocul nelipit de altele), gătitul, lectura cu sau fără voce tare, jocurile virtuale (apropo, dacă vinde cineva un playstation 4 la un preţ rezonabil aş fi recunoscător), filme, muzică, conferinţe cu prietenii.


L.L.: La ce planuri personale şi profesionale ai fost nevoit să renunţi înainte de pandemie?
R.B.: În afară de programul de la teatru, nu am avut nimic planificat. Speram într-adevăr să vină căldura şi să pot fugi la munte sau la ţară, iar acum, mai ales rămânând izolat în Suceava, acest lucru e imposibil de realizat.

L.L.: Cum este  priveşti spectacolul în care joci în spaţiul online?
R.B.: Nu ştiu, pentru că nu a fost nici un spectacol în care joc difuzat până acum în mediul online. Oricum nu prea obişnuiesc să mă uit la spectacolele în care joc, în afară de momentele în care trebuie să reiau un spectacol pe care nu l-am mai jucat demult şi nu mai ştiu ce am de făcut.

L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii ai trecut şi cum ţi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
R.B.: În primă fază am fost stresat şi afectat de acest eveniment care ne îngrădeşte tuturor libertatea de mişcare. Dar, încet, am început să mă adaptez. Nu e perfectă adaptarea asta, ar fi şi culmea să fie aşa pentru că ar însemna că suntem roboţi, aşa că mai am zile de tristeţe şi frustrare din cauza acestei semi-încarcerări. Acum stau cu prietena mea iar asta ajută mult, pentru că facem cu schimbul când vine vorba de înnebunit în casă. O dată ea, o dată eu şi tot aşa. E mai nasol când ne nimerim amândoi pe aceeaşi tură, că nu mai ştim cum să împărţim pontajul.
Din punct de vedere fizic, încerc pe cât posibil să menţin o balanţă între exerciţiile fizice şi prăjăli / dulciuri, dar e al naibii de greu. E culmea cum prăjălile şi dulciurile sunt mult mai uşoare decât exerciţiile fizice aşa că o parte a balanţei o întreţin cu succes.

L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică te delectezi în acest timp?
R.B.: În materie de filme, mă uit cam la tot ce regizează Hayao Miyazaki, la Midnight Gospel şi la Casa de Papel.

L.L.: Ce cărţi restante şi-au găsit locul pe noptiera ta?
R.B.: Sapiens - Yuval Noah Harari, Homo Deus - Yuval Noah Harari, Don Quijote - Miguel de Cervantes, Întâlnirea din pământuri - Marin Preda, Calomnii Mitologice - Octavian Paler.

L.L.: Consideri că după aceste zile, activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi îţi vei schimba perspectiva, atât profesională, cât şi cea socială?
R.B.: Nu cred că se va schimba mare lucru. Cred că vor ieşi oamenii mult mai mult în oraş după ce va trece tot acest pericol. Mă uit înapoi şi corelez cu perioadele care au urmat ultimelor perioade grele din istoria umană şi mă gândesc că tot aşa va fi. Asta este oricum pură speculaţie. Nu vom şti cum vor evolua lucrurile, după trecerea pericolului, decât după ce ele vor fi evoluat într-un fel sau altul.

L.L.: Cât de implicat ai fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
R.B.: În afară de a sta în casă şi a urma indicaţiile impuse de autorităţi, nu am făcut nimic. Deocamdată, dat fiind faptul că încă nimeni nu ştie clar cum să rezolve această situaţie, cel mai mult pot ajuta urmând sfaturile medicilor şi enervându-mă pe baza ştirilor despre favoritismele sistemului medical românesc. No. Hahaha.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer