Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Livia Iorga: În ce mă priveşte, structura pe ore este irelevantă, deoarece mă confrunt cu o situaţie nouă şi în fiecare zi trebuie să fac cunoştinţă cu noi sentimente şi stări.
Cum trăim o perioadă de criză, a fost destul de greu să mă motivez. În prima parte, tot ce trăiam îmi părea de domeniul fantasticului; mă simţeam într-un film prost. Cu toate astea, trebuie să îţi faci puţină ordine în minte şi să încerci să vezi lucrurile bune. Pentru că ele sunt. Acum am posibilitatea să am mai multă grijă de mine, de casă, să citesc, să văd un film... şi un lucru foarte important, să vorbesc cu prieteni cu care nu mă mai auzisem de foarte mult timp. Din punctul acesta de vedere, sunt un om norocos. Am parte de prieteni buni şi indiferent cât timp a trecut, a fost ca şi cum vorbisem cu o zi înainte.
L.L.: Ce activităţi diferite practici acum, în timpul izolării şi nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfăşura?
L.I.: Nu m-am gândit niciodată că am să pictez; nici nu credeam să am curajul să încerc; dar acum s-a întâmplat şi mă bucur de asta. Mă relaxează şi cred că mă ajută să îmi menţin un echilibru emoţional. În definitiv, viaţa este compusă din bucurii mărunte.
L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
L.I.: Ştirile negative au un impact mare asupra noastră. Mai mare decât cele pozitive. Probabil aşa e mintea umană. La început ascultam sau citeam aproape orice ştire. Acum, am început să fac o selecţie după sursa şi persoana care oferă informaţia. În rest, prefer să mă uit la alt gen de emisiuni, să pictez, să citesc şi mai nou am în plan să antichizez un mic dulap, acesta find un alt lucru pe care nu m-am gândit că o să-l încerc.
L.L.: La ce planuri personale şi profesionale ai fost nevoită să renunţi înainte de pandemie?
L.I.: Înainte de pandemie, mi-aş fi dorit să intru într-un nou proiect la Teatru. Şi bineînţeles să joc în continuare spectacolele pe care le aveam.
Cât despre planuri personale, aşteptam cu mare nerăbdare concediul, când trebuia să plec la Moscova şi Sankt Petersburg. Asta nu se va mai întâmpla acum, dar cu siguranţă totul se întâmplă la momentul potrivit.
L.L.: Cum este să priveşti spectacolul în care joci în spaţiul online?
L.I.: Destul de dificil aş spune, eu sunt foarte critică cu mine însămi şi pe filmare îmi văd toate defectele. În afară de asta, este o mare diferenţă între teatrul TV şi un spectacol filmat. Unele filmări dezavantajează actorul şi o mare parte din munca depusă se pierde. În afară de asta, în sala de spectacol se crează o energie între spectator şi actor, ce nu poate fi egalată de nici un ecran. Însă mă bucur că publicul primeşte cu entuziasm difuzarea acestor spectacole.
L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii ai trecut şi cum ţi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
L.I.: Cred că atunci când pierzi controlul asupra unor lucruri, care îţi ofereau o siguranţă, este normal să treci printr-o multitudine de stări. Cele mai multe negative. Panică, anxietate... evident că nu m-au ocolit nici pe mine. În acelaşi timp, situaţia în care ne aflăm nu va dura la nesfârşit. Toate trec... Nu am renunţat definitiv la nişte lucruri, este doar o amânare. În plus, ne putem bucura de o plimbare şi de primăvară chiar şi atunci când mergem la cumpărături. Cu siguranţă nu este la fel ca înainte, dar când vom reveni la normal, poate, vom aprecia mai mult ceea ce avem. Având în vedere adaptarea la noul mod de viaţă, am devenit inevitabil o persoană sedentară, însă în acest moment corpul meu are nevoie de mişcare, aşa că voi încerca să mă adaptez la noile cerinţe:).
L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică te delectezi în acest timp?
L.I.: Recent am descoperit online platforma Tiff Unlimited, iar lucrul acesta îmi dă ocazia să mă bucur de reuşite cinematografice pe care nu am apucat să le vizionez până acum. Îmi place să mă uit la Discovery, la National Geographic... dacă nu putem călători altfel, o facem prin intermediul televizorului. Cu mare plăcere vizionez spectacole de operă şi balet transmise acum, cu generozitate, de marile instituţii culturale în mediul online; spectacole pe care nu aş fi reuşit să le văd în alte condiţii.
L.L.: Ce cărţi restante şi-au găsit locul pe noptiera ta, acum?
L.I.: Acum citesc Puterea prezentului de Eckhart Tolle. Probabil acum este momentul potrivit. Am simţit nevoia să recitesc Maestrul şi Margareta de Bulgakov şi probabil o să urmeze Serotonină de Michel Houellebecq şi cum starea de urgenţă s-a prelungit voi vedea la ce mă mai opresc.
L.L.: Consideri că după aceste zile activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi îţi vei schimba perspectiva, atât profesională, cât şi cea socială?
L.I.: Asta cu siguranţă. Consider că orice criză este de fapt o evoluţie. Ţine doar de noi cum vom şti să o valorificăm.
Ar fi trist să nu învăţam nimic.
L.L.: Cât de implicată ai fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
L.I.: Deocamdată nu am avut ocazia să îmi ofer sprijinul, dar dacă va fi solicitat, voi face asta cu tot sufletul.