Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Ramona Ananie: Mă trezesc la ora 8:30-9:00. Beau cafeaua, iau micul dejun în tihnă. Apoi mă echipez să ies din casă. Am în grijă un căţel labrador - Bono, pe care îl ţin la curte şi îl hrănesc de două ori pe zi. Aşa că stau cu el de la 11:00-13:00, fiind micuţ, ne jucăm mult. În felul ăsta ne ajutăm reciproc, eu fac mişcare, iar el se bucură de prezenţa mea ludică. Apoi mă întorc acasă, gătesc, mănânc, mă aşez la un serial până la 17:00, când îl vizitez din nou pe prietenul meu, Bono. Stau cu el până la 19:00. Seara când ajung acasă, continui serialele sau citesc, în funcţie de stare. Adorm, în noapte, pe la 1:00, 2:00.
L.L.: Ce activităţi diferite practici acum, în timpul izolării şi nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfăşura?
R.A.: Am plantat trei copăcei fructiferi. Am gătit mai mult decât de obicei, deoarece am mâncat de post în perioada asta, m-am gândit că e o perioada bună de detoxifiere a organismului şi de un stil alimentar mai atent, având în vedere că stăm în casă. Aşa că m-am întrecut în diverse feluri culinare (mama mea a fost cea mai mândră, iar soţul meu cel mai fericit). Am făcut pentru prima oară turte.
L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
R.A.: Optimism. Perspectiva pozitivă asupra viitorului şi în general mă bucur de cei apropiaţi prin conversaţii telefonice sau în mediul online. Învăţ poezii să îmi ţin memoria antrenată. Citesc, vizionez filme.
L.L.: La ce planuri personale şi profesionale ai fost nevoită să renunţi înainte de pandemie?
R.A.: Dintre lucrurile care îmi apasă nerăbdarea, aş putea să menţionez mersul la sală şi cursurile de teatru pentru copii. Mi-e dor de implicarea copiilor care îmi spun aproape zilnic că abia aşteaptă să treacă toată nebunia asta, ca apoi să mergem la festivalurile de teatru. Aşa cum ne-am propus.
L.L.: Cum este să priveşti spectacolul în care joci în spaţiul online?
R.A.: Emoţionant şi nostalgic. Mai ales că nu mi-am văzut multe spectacole înregistrate. Evit să fac asta, iar acum am fost spectatoarea celui de-al III-lea spectacol pe care l-am jucat la Bârlad. Mă ajută să realizez evoluţia mea profesională pe parcursul acestor 10 ani şi să mă bucur de prezent, cu gândul la viitor.
L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii ai trecut şi cum ţi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
R.A.: E adevărat că e o perioadă în care libera circulaţie este limitată. Însă, arta te învaţă mai ales că, atunci când: "you can't go outside, you can go inside". Iar acest exerciţiu are un efect benefic şi asupra echilibrului psihic.
L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică te delectezi în acest timp?
R.A.: M-am bucurat de jocul actorilor din serialul Peaky Blinders. Şi am vizionat spectacolele de la diferite teatre din ţară, pe care nu am avut ocazia să le văd. Am revăzut unul dintre spectacolele mele preferate de la Teatrul Naţional din Iaşi, Pădurea de Ostrovski, în regia lui Andrei Andreev, scenografia Marfa Axenti.
L.L.: Ce cărţi restante şi-au găsit locul pe noptiera ta?
R.A.: Idiotul de Dostoievski şi câteva cărţi de specialitate.
L.L.: Consideri că după aceste zile activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi îţi vei schimba perspectiva, atât profesională, cât şi cea socială?
R.A.: Cu siguranţă carantina va avea un efect asupra modului în care îmi voi prioritiza activităţile sociale. Îmi doresc ca perspectiva mea profesională să fie mereu flexibilă şi deschisă la noi provocări. Iar bucuria de a reveni pe scenă va fi şi mai intensă.
L.L.: Cât de implicată ai fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
R.A.: Mi-am ajutat socrii şi alte câteva persoane mai în vârstă, în diverse activităţi. În continuare, sunt de părere că în această perioadă fiecare dintre noi trebuie să ajute. Chiar şi cu un minim de efort. Empatia este ceea ce ne face oameni.