Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Florina Stănculeţ: Mi-am alocat două zile de "cercetare în teren" pentru această primă întrebare:). Prin urmare, o zi structurată (aproximativ) pe ore arată în felul următor: trezirea este în jurul orei 9.00 (nu îmi pun ceasul să sune decât dacă trebuie să primesc un colet sau când are băiatul cel mare curs online), tabieturile matinale, îmbrăcat, spălat, înviorare fizică la liber, pe muzică, luat micul dejun, hrănit animale - dat fiind faptul că m-am refugiat la mama, la ţară, avem curte, casa încăpătoare, şapte pisici, doi papagali şi o ţestoasă - durează aproximativ două ore, în timpul cursurilor online suntem toţi trei (eu şi băieţii, unul de opt, unul de patru ani) angrenaţi în teme şi lucru manual până pe la 12.00, acum, în vacanţă, de pe la 11.00 îşi găseşte fiecare o activitate preferată. La începutul acestei perioade mi-am făcut un mic stoc de creioane, acuarele, hârtie pentru origami, plastilină, lut şi forme din polistiren. Săptămânal fac câte o nouă comandă pe Elefant, Diverta sau Librărie de noi materiale, cărţi de activităţi, jocuri de societate, puzzle-uri sau Lego. De obicei ne jucăm împreună, dar sunt şi zile în care migrez între locul de joacă şi treburile casnice.
În jurul orei 13:00 servim prânzul şi îl culc pe cel mic, timp de o oră jumătate, două, apuc să citesc o carte sau, dacă este cazul, să mă ocup de task-urile online de la teatru, înregistrări, discuţii cu colegii, etc. Fiind la curte avem o mică grădină, aşa că, după ora 15:00 suntem afară, desculţi (mai nou), şi ocupaţi cu toaletarea plăntuţelor, însămânţat, pus răsaduri, udat, sau, pur şi simplu făcut trasee pentru maşinuţe în pământ. Dacă vremea nu permite, avem foarte multe ghivece în casă ce necesită recondiţionare sau punem nişte programe online de exerciţii muzicale dansante de coordonare, atenţie, memorie şi limbi străine. De obicei, cam după 18:00, încep desenele preferate de băieţi, aşa că am timpul necesar pentru a pregăti cina, după 20:00 ne amuzăm cu nişte jocuri în care o cooptăm şi pe mama-Buni, ronţăim morcovi, migdale sau floricele şi ascultăm muzică.
Pe la 21:30 începe munca de convingere, să pregătesc băieţii pentru culcare, urmată de ritualul de seară târzie - duş cu stropeli, ţopăit în pat, citit poveşti, spus rugăciuni, cântat, recitat poezii (Eminescu este preferat). Când reuşesc să nu adorm odată cu ei, după ora 23:00 mai rămân o oră jumătate, două, cu mama, la câte un documentar sau serial.
Desigur, mai mereu intervin schimbări şi variaţii în program. Printre picături mai schimb două vorbe cu câte un prieten sau îmi pun căştile să ascult o melodie preferată, câte un discurs mind-opening sau stand up (orice pentru menţinerea unui vibe ridicat şi optimist).
L.L.: Ce activităţi diferite practicaţi acum, în timpul izolării şi nu v-aţi fi gândit niciodată că le veţi desfăşura?
F.S.: Izolarea nu mi-a adus nimic la care să nu mă fi gândit vreodată, în schimb mi-a structurat altfel activităţile, aducându-mi mai puţin timp pentru unele şi mai mult pentru altele. Acum petrec mult mai mult timp cu cei mici, cu mama, mai mult timp în grădină... Singurele lucruri pe care pot afirma că le fac "mai nou" sunt activităţile online, cum ar fi şcoala şi munca.
Homeschooling-ul oricum mi s-a părut mereu o alternativă frumoasă şi, structurată cu cap, poate fi chiar eficientă. În ceea ce priveşte munca online, pot spune că nu mă lipseşte de satisfacţii. Am aceeaşi plăcere de a-mi practica meseria, adaptată la această perioadă, desigur.
L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
F.S.: Am fost mereu o persoană pozitivă, chiar şi în momentele în care partea plină a paharului nu era de nici 5%. Prefer, firesc, starea de bine, vibe-ul ridicat, energia pozitivă şi gândul optimist.
Ştiri negative au fost şi vor fi mereu, doar că sunt altele, pe alte subiecte, pe alte domenii de interes sau de actualitate. Fiind o persoană care semnează aproape zilnic petiţii pentru cauze diverse, cantitatea efectivă de informaţii negative este cam aceeaşi. Ce este diferit, însă, este atitudinea celor din jur, nu din imediata apropiere, deoarece am lângă mine şi păstrez legătura cu persoane optimiste şi pozitive. Sunt, în schimb, într-o notabilă parte a societăţii, persoane pentru care, din punctul meu de vedere, ar trebui conceput un nou tip de educaţie socială şi cultură civică.
Nu prea apuc să mă gândesc cu ce să îmi umplu timpul. Totul decurge firesc, în funcţie de necesităţile momentului, de inspiraţia clipei, sau de toanele copiilor.
Ce pot afirma cu hotărâre este că am zilele pline, nu am timp să mă plictisesc (plictiseala fiind un termen oricum necunoscut mie) şi chiar mi-ar mai trebui nişte timp pentru odihnă. Este o perioadă solicitantă din multe puncte de vedere, mai ales că am doi copii de vârste mici cărora îmi doresc să le ofer o educaţie sănătoasă, o alimentaţie optimă (pe cât se poate), şi o stare de bine cât mai constantă, fără a mă priva prea mult de activităţile ce mă hrănesc sufleteşte, personal.
L.L.: Ce activităţi diferite practicaţi acum, în timpul izolării şi nu v-aţi fi gândit niciodată că le veţi desfăşura?
F.S.: Această perioadă m-a surprins în repetiţii pentru un nou spectacol (Doi tineri din Verona de William Shakespeare), repetiţii pe care le continuăm în prezent online.
Din păcate, a trebuit să întrerup cursurile de dezvoltare personală prin teatru pe care le aveam cu un grup de elevi în cadrul programului Total Dance Center, precum şi repetiţiile şi activitatea artistică la diverse evenimente alături de Cabaret Deja-vu.
Pe lângă toate acestea a trebuit să amân şi participarea la unele cursuri de healing desfăşurate în altă localitate, în cadrul fundaţiei Sf. Apostol Andrei.
Inclusiv pentru cei mici am amânat activităţi sportive şi muzicale.
L.L.: Cum este să vă priviţi spectacolul în care jucaţi în spaţiul online?
F.S.: Postura de spectator a fost cea care m-a determinat să ajung unde sunt, aşa "prima dragoste" nu poate decât să mă bucure. Oricum nu am încetat niciodată să fiu şi spectator. Urmăresc, pe cât îmi permite timpul, câte spectacole pot, din diverse domenii culturale.
Faptul că mă aflu şi eu în acele spectacole online, îmi activează, desigur, o auto-critică, sper eu, constructivă, iar această poziţie nu poate fi decât benefică pentru următoarele reprezentaţii.
L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii aţi trecut şi cum vi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
F.S.: Această perioadă este, pentru mine, departe de a fi sedentară. M-ar ajuta mai mult ca ziua să aibă cel puţin 6 ore în plus:). Programul meu este foarte încărcat datorită copiilor, fiind necesar un antren zilnic diversificat, datorită primăverii care m-a găsit în casa mamei, cu gradina, acest lucru însemnând muncă intensă, mai ales că am decis să ne hrănim mai mult din rodul pământului, şi nu în ultimul rând este necesar să îmi păstrez o condiţie fizică optimă pentru când voi reveni la activităţile anterioare obişnuite.
L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică vă delectaţi în acest timp?
F.S.: Atunci când îmi permite timpul, de obicei după ce culc copiii, urmăresc documentare istorice, din natură, cuantice, misterioase, de cercetare, etc.
Filmele şi serialele pe care apuc să le văd sunt, în această perioadă, pe subiecte mai light, comedii, aventura, fantezie, pentru detaşare de cotidian.
Muzica este nelipsită pe parcursul zilei, cu pauze pentru somn şi teme. Ascultăm muzică variată, din aproape toate genurile, de la simfonii la balade rock.
L.L.: Ce cărţi restante şi-au găsit locul pe noptiera dumneavoastră?
F.S.: În ceea ce priveşte lecturile în interes personal am perioade de afinităţi. Când a început perioada aceasta mă aflam într-un fel de conspect din mai multe cărţi, pe marginea unui subiect spre care m-a tras sufletul cam de când mă ştiu, şi anume alchimia, fizica cuantică şi aplicaţiile acestora în vindecare. Cărţile acestea le-am luat cu mine la mama, însumând mai multe titluri, printre care 'Mudra - arta gesturilor sacre', 'Galvanoplastia spirituală', 'Magia transilvană', cursuri de radiestezie şi reiki..., urmând ca după Paşti să îmi reiau incursiunile.
Totuşi, datorită faptului că îmi petrec mai tot timpul în casa mamei, nu m-am putut abţine să nu fac nişte raiduri în podul casei, unde se află multe cărţi şi obiecte din vremea copilăriei mele, luate din casa bunicilor, unde am crescut. Prin urmare am avut şi am ocazia să le împărtăşesc copiilor mei poveşti minunate, din edituri demult apuse. De cele mai multe ori aceste lecturi reactivează în mine trăiri şi izvorăsc câte o lacrimă cu zâmbet.
L.L.: Consideraţi că după aceste zile, activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi vă veţi schimba perspectiva atât profesională, cât şi cea socială?
F.S.: Cel mai mult, în viaţă, prefer să regret ceva ce am făcut, decât ceva ce nu am făcut. Şi asta pentru că m-am surprins de multe ori, după anumite evenimente, perioade, situaţii, cu gândul că aş fi putut face lucrurile altfel, că aş fi putut avea mai mult curaj, încerca lucruri noi, profita mai mult de frumuseţea unor momente sau mi-aş fi acordat mai multă clemenţă în luarea unor decizii. Tocmai din acest motiv, cu inima şi mintea deschise, încerc să optimizez această perioadă şi să mă bucur pe cât se poate de dezvoltarea capacităţii de adaptare, precum şi de oportunităţile oferite. Pe primul loc este, de departe, timpul petrecut alături de copiii mei şi de mama, iar faptul că mă bucur atât de mult se datorează şi unei mai bune conştientizări a prezentului, a trăirii intense, a percepţiei evenimentelor, înţelegerii persoanelor din jurul meu, introspecţiei, descoperirii de sine, încercând să am toate simţurile treze şi active. Desigur, nu reuşesc asta mereu, dar măcar ştiu că încerc, şi acelaşi lucru voi încerca să fac şi după această perioadă de conştientizări care, cel puţin în ceea ce mă priveşte, a schimbat mai mult în bine baremul de interese personale.
L.L.: Cât de implicată aţi fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
F.S.: Consider că, trăind într-o societate, făcând parte chiar şi dintr-o grupare restrânsă de oameni, este firesc şi de bun simţ să îmi aduc aportul la bunăstarea şi buna funcţionare a acesteia, în măsura posibilităţilor. Pornind de la o simplă încurajare a câte unui prieten aflat la un prag delicat al existenţei datorat acestei perioade, aplicând măsurile sociale de prevenţie, împărţirea de alimente unor familii nevoiaşe, donarea de 10% din salariu pentru achiziţionarea de materiale sanitare necesare personalului Spitalului Judeţean şi, desigur, deprinderea celor mici cu o alimentaţie echilibrată, o igienă corespunzătoare pentru menţinerea unei imunităţi optime, adaptată acestei perioade.