Jurnal de actriţă în izolare (VII) - Episodul Olga Török

În aceste luni în care pandemia insistă să se prelungească, un jurnal al actorilor aflaţi în izolare cred că este de folos în special iubitorilor de artă, cititorilor de frumos. Cu ce activităţi îşi umplu ei timpul? Cât de mult le lipseşte spaţiul scenic? Cu ce înlocuiesc repetiţiile de la teatru? Cum fac suportabilă lipsa contactului uman? De această dată, Olga Török, actriţă la Teatrul German de Stat din Timişoara a acceptat provocarea de a răspunde la întrebări personale, uşor indiscrete.


Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Olga Török: Ore? Mă ghidez după soare şi cu schimbarea orei e cam neplăcut. Aşa că, atâta timp cât soarele e puternic mă mişc braunian prin casă, îmi antrenez corpul, pentru că e instrumentul meu, fac vocalize cu pisica, şi aplaud alte trupe de teatru de pe net. Când apare luna în apartament aştept un pic şi apare soarele. A, da şi experienţele emoţionale vor fi aur pentru următoarele roluri.

L.L.: Ce activităţi diferite practici acum, în timpul izolării şi nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfăşura?
O.T.: După carantină le voi numi guilty pleasures... filmatul şi joggingul.

L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
O.T.: Plantatul de plante în ghivecele de pe terasă.. Cred că a fost cea mai zen activitate pe care am făcut-o în perioada asta.
Şi "y o L g a" - o sesiune de yoga combinată cu mişcări Pop ale anilor '80 şi '90. Un atelier realizat de mine în colaborare cu ascociaţia culturală META Spaţiu. Pe zoom împreună cu participanţii am meditat la banalitate, am sondat în arhiva de mişcări personale imprimate în corpul nostru de către starurile mainstream. Ca participanţii să guste cât mai mult din spiritul yoLga îi îndemn să se îmbrace în haine neon, cu bentiţe pe frunte, sclipici pe bluze şi pantaloni. YoLga e interactiv chiar şi online, iar participanţii sunt mai dezinhibaţi, fiind la ei acasă. Sesiunea m-a scos complet din dezolarea ştirilor şi din rutina acestor zile şi feedbackul primit a fost extrem de pozitiv. Carantina poate fi şi foarte distractivă, putem dansa şi sta la un pahar de vorbă şi pe zoom.

L.L.: La ce planuri personale şi profesionale ai fost nevoită să renunţi înainte de pandemie?
O.T.: Ah, pe 12 martie 2020 ni s-a anulat premiera spectacolului Quartett al secţiei germane din Sibiu, care avea să fie pe 13 martie 2020. Am lucrat două luni de zile la acest spectacol, a fost o palmă dureroasă. În aprilie 2020 trebuia să fiu la Balkan Trafik Festival în Bruxelles cu proiectul de muzică REMIX ID - remixam tradiţii. Îmi pare atât de rău că nu s-a mai întâmplat.
DAAR toate s-au amânat, nu s-au anulat, aşa că întâlnirea cu teatrul şi cu Remix ID va fi.... ca ştirea găsirii unui vaccin împotriva Covid-19. Turnee şi festivaluri anulate desigur.
Pe plan personal nu mai pot să ţin petrecere de ziua mea, s-au anulat nunţile prietenilor şi excursia de Paşte acasă la părinţi. Iubesc alternativele pe care le găsim zilele astea! (nu glumesc)

L.L.: Cum este să-ţi priveşti spectacolul în care joci în spaţiul online?
O.T.: Eu mă uit de îndată ce se filmează un spectacol, pentru a-l vedea în ansamblu. Aşa că nu mă uit încă o dată la el online.
Streaming-ul este o alternativă bună în perioada aceasta. Mă uit cu plăcere la spectacolele online şi cred că e un experiment interesant pentru viaţa teatrală. Sper ca cei care le privesc, să nu uite totuşi convenţia, că e teatru şi nu film. Şi mai sper ca la primul spectacol într-o sală de teatru să îşi dea seama că le-a fost dor de conexiunea între actor şi spectator.
Ce m-a surprins ultima oară după o difuzare, a fost, că felicitările au venit online, ca şi atunci când jucam pe scenă. Cei mai mulţi îmi scriu online de obicei, aşa că pentru o secundă am fost confuză, nu înţelegeam de ce nu sunt obosită ca şi după un spectacol.

L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii ai trecut şi cum ţi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
O.T.: Fizic mi-am permis să mă odihnesc dupa repetiţiile de la Sibiu. Cam două săptămâni în care am pus deoparte pornirile mele artistice, gândurile că ar trebui să creez ceva nou. Nu a fost simplu. Nu m-am ţinut întru totul, evident. M-am şi apucat din nou de sport, şi am început să fug pe malul Begăi din Timişoara. Acum doi ani am fugit ultima oară, şi nu neapărat de plăcere, cât să mă antrenez pentru un eveniment sportiv. Dar acum e singura şansă să ies din casă pentru 50 de minute şi să nu fiu într-un magazin.
Online-ul mă acaparează, simt că pierd de fiecare dată când încerc să fac un mic research, mă distrag negativ reţelele de socializare. Mă tot frământa gândul că toată lumea face ceva şi eu nu, că nu am idei bune, care să fie postate. M-am izolat. Bine, m-am izolat până când prietenii mi-au zis să fac o sesiune y o L g a şi aşa am făcut un event pentru toată lumea care vrea să participe. Şi am fost şi eu online... şi voi mai fi desigur în spectacolele Teatrului German.
Nu e vacanţă pentru mine perioada aceasta. Nu sunt într-un mediu care să îmi permită să mă deconectez. Lucrez în continuu la noi proiecte.

L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică te delectezi în acest timp?
O.T.: Credeam că mă voi uita la mai multe filme, dar nu s-a întamplat asta încă. Mă uit la spectacolele online de la Schaubuhne, Kammerspiele, Gorki etc.

L.L.: Consideri că după aceste zile, activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi îţi vei schimba perspectiva atât profesională, cât şi cea socială?
O.T.: Depinde cât mai durează... Dacă durează mai mult de 3 luni atunci cu siguranţă se va schimba ceva în mine. Dar încă nu simt nicio schimbare mare.
Zilele acestea de izolare nu le consider a fi ca o pedeapsă sau ceva negativ. Mă tot gândesc cum ar fi dacă ar fi război sau dacă aş trăi în comunism, atunci aş fi cu siguranţă foarte diferită după.

L.L.: Cât de implicată ai fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
O.T.: Am semnat petiţia cu privire la ajutarea sectorului independent, am donat bani spitalelor. O ajut când are nevoie pe prietena mea MD Burnette. Ea face costume de protecţie pentru ONG-urile care ajută spitalele timişorene şi e foarte încărcată din cauza aceasta şi are nevoie de voluntari.