Georgia - călătorie în ţara vinului şi-a prieteniei (IX): mânăstirea Alaverdi, cetatea Gremi, casa lui Chavchavadze şi oraşul iubirii

Kakheti nu a fost numai despre vinuri, chiar dacă este regiunea viticolă principală a Georgiei. Pe drumul spre Lacul Kvareli, unde aveam să ne cazăm într-un încântător hotel de pe marginea lui (Kvareli Lake Resort), ne-am oprit pentru o oră în Telavi, un orăşel ce părea să doarmă la primele ore ale dimineţii, în aerul semi-îngheţat de februarie.

Telavi şi copacul matusalemic

Telavi este, de fapt, principalul oraş şi centrul administrativ al regiunii Kakheti, cu o populaţie de 20.000 de locuitori şi cu o istorie care datează din Epoca de Bronz. Scurtul popas în centrul său a însemnat în primul rând o sesiune în care am admirat un copac imens, despre care am aflat că are aproape 900 de ani şi pe care dacă reuşeşti să-l cuprinzi, împreună cu prietenii, îţi va îndeplini o dorinţă.


Am vizitat (la exterior) Palatul lui Irakli şi ne-am energizat apoi într-o cafenea din centru, în care proprietarii erau mari iubitori de muzică veche, dovadă felul în care-şi decoraseră localul dar şi entuziasmul în privinţa acordurilor anilor 60-70.


Casa Prinţului Chavchavadze

Imediat după vizita la podgoria Shumi din Tsinandali, ne-am oprit la porţile unui parc imens, în mijlocul căruia trona o casă impunătoare, de fapt un adevărat conac. Este casa memorială a Prinţului Alexander Chavchavadze (1786-1846), iniţiatorul romantismului georgian, general de armată şi una dintre cele mai erudite figuri ale începutului de secol 19.


Chavchavadze a fost un cunoscut scriitor, poet, translator, poliglot şi, nu în ultimul rând, moşier. Această casă devenise în prima jumătate a secolului 19 centrul vieţii intelectuale a Georgiei şi locul de întâlnire a marilor nume artistice şi sociale ale ţării. Acordurile primului pian din Georgia s-au făcut auzite în casa lui Chavchavadze. Poeţi precum Puşkin şi Lermontov, scriitori precum Alexandre Dumas tatăl şi compozitori precum Alexander Griboedov au petrecut şi au locuit în această casă care în zilele noastre găzduieşte expoziţii, concerte, cursuri diverse şi evenimente literare.


Casa - în interiorul căreia nu ai voie să faci fotografii - e de o eleganţă specială, fiecare obiect având o poveste aparte, care te copleşeşte pe loc, chiar dacă apriori nu ştii cine a fost acest Chavchavadze şi familia lui nobilă. Grădina ce înconjoară casa memorială este un alt loc încântător. Am ieşit la un moment dat într-un pridvor lateral al casei, în faţa căruia erau difuzoare din care se auzea o muzică simfonică liniştitoare, ce se revărsa către grădină. Am înţeles că vara parcul e plin de plante exotice înflorite. Se spune că există aici o "cărare a iubirii" iar dacă îndrăgostiţii pot păşi pe ea cu ochii închişi, împreună, vor fi fericiţi pentru tot restul vieţii.

Şi pentru că acest adevărat palat se află în mijlocul ţinutului vinurilor, era imposibil ca el să nu aibă şi o cramă. Colecţia de vinuri a lui Chavchavadze numără peste 15.000 de sticle, cea mai veche datând din 1814. Iar casa arată atât de bine pentru că în anul 2008 complexul (care mai cuprinde un hotel şi o cafenea) a intrat sub patronajul grupului de investitori Silk Road, care a restaurat totul investind peste 12 milioane de dolari. La alţii se poate, fiindcă există respect pentru istorie şi pentru ceea ce are de transmis istoria contemporaneităţii.

Cetatea Gremi şi biserica Alaverdi

Două repere istorice am mai bifat în regiunea Kakheti. Primul dintre ele a fost cetatea Gremi, o fortăreaţă de cărămidă, construită în secolele 15-16 şi aflată la 20 km de Telavi, care se poate "lăuda" că a fost capitala regiunii din 1466 în 1672 şi în al cărui turn m-am urcat pentru a vedea peisajul frumos.

Al doilea - biserica Alaverdi, o catedrală construită la începutul secolului 11, când Georgia intra într-o perioadă de înflorire culturală şi politică, de către regele Kvirite de Kakheti. Pentru circa o mie de ani, Alaverdi a rămas, cu cei 50 de metri ai săi, cea mai înaltă biserică din Georgia. Care a fost distrusă în mod repetat, prima ei restaurare având loc hăt, în secolul 15, iar a doua trei secole mai târziu, după ce a fost distrusă de un cutremur. Alaverdi e un complex fortificat; îi simţi măreţia deîndată ce-i treci pragul. Biserica mai include o sală de mese medievală, o clopotniţă şi un palat de vară. Pe pereţii catedralei încă se văd fragmente de picturi din secolele 9, 15 şi 17.

Înainte de întoarcerea în Tbilisi şi plecarea spre Bucureşti, am ajuns şi în Sighnaghi, supranumit "oraşul iubirii", pe care-l văzusem în diverse materiale de pe internet ca fiind un loc fermecător, despre care mulţi spun că este cea mai frumoasă localitate din Kakheti. Din păcate, însă, în Sighnaghi ne-a întâmpinat o ceaţă cum nu mai văzusem demult, care te împiedica să vezi orice pe o distanţă mai mare de cinci metri.


Am rămas cu un prânz delicios luat la un restaurant de lângă Primărie şi cu vaga idee că, într-adevăr, oraşul creat de regele Erekle al II-lea ca refugiu împotriva atacurilor persane, are un mare potenţial turistic, cu privelişti de vis către valea Alazani şi, mai departe, spre Munţii Caucaz, cu o arhitectură de secolele 18-19, în stil italian. Cât despre supranumele localităţii, care este înconjurată de un zid de apărare lung de 4 kilometri, cu 23 de turnuri şi 6 porţi, pe care se poate merge, acesta provine de la faptul că oraşul e preferat de cuplurile de îndrăgostiţi, care vin aici special pentru a se căsători, în orice zi a săptămânii, la orice oră din zi.


După o săptămână de colindat prin Georgia am realizat că aşteptările mi-au fost depăşite de această ţară superbă. Georgia nu e o destinaţie exotică. Nu e un loc în care rămâi cu gura căscată. Georgia e ca un prieten nou pe care-l simţi alături de tine din primele minute. Un prieten care îţi împărtăşeşte bune şi mai puţin bune, un prieten cu care mănânci, bei şi te bucuri cot la cot, simţind cum te pătrunde frumuseţea vieţii. Dacă ai ocazia, mergi în Georgia! Eu m-aş întoarce oricând.