Filmul Hero a fost considerat cea mai bună peliculă de arte marţiale făcută vreodată. A fost sîmbătă seară, ar fi trebuit să-l vedeţi la Antena 1. De ce vă mai povestesc astăzi despre el?! L-am ales pentru că respectă toate caracteristicile unui personaj despre care nu vorbesc prea mulţi. În câteva cuvinte caracteristicile filmului s-ar rezuma aşa: pentru cunoscători e o opera de artă (care aminteşte de Akira Kurosawa), pentru spectatorii obişnuiţi e un film cu multe... "karate". Şi, în contextul zilei, e la trecut / a fost / s-a terminat.
Hero / Eroul este povestea unui conducător chinez de acum 2000 de ani a cărui obsesie este să cucerească toate cele 7 regate în care trăiesc oameni de aceiaşi rasă cu el. E gata să sacrifice orice pentru a-şi satisface dorinţa de putere: să trimită oameni la moarte, să declanşeze războaie. Are însă rivali care îl vânează şi se teme să nu moară fără să-şi vadă visul împlinit. Aşa că oferă "putere, bogăţie fără număr şi o audienţă în particular" celui care îi va omorî pe criminalii plătiţi de rivali. După zece ani de la lansarea mizei, un tânăr reuşeşte să câştige marele premiu şi, la întâlnirea privată, lucrurile se dovedesc a nu fi chiar cum s-ar fi aşteptat conducătorul chinez. Dacă n-aţi văzut filmul aseară, plecăm acum cu bagaje de informaţii egale.
Personajul de astăzi îşi doreşte puterea asemenea conducătorului chinez. E gata să pună mize pe capetele rivalilor şi se teme să nu moară fără controlul total asupra oamenilor de aceiaşi "rasă" cu el. Personajul acesta e construit asemenea filmului Hero: pentru un cunoscător ceea ce face el e o operă de artă (adeseori malefică, întotdeauna însă ascunsă sub un zâmbet popular), în timp ce pentru un spectator obişnuit, nefamiliarizat cu tehnicile folosite, e un "karate"...politic. (Îmi iau inima în dinţi şi scriu despre politică, asumându-mi riscul de a aprecia totul la nivelul superficial al unei lupte în care se împart picioare şi pumni şi se împrăştie muci.)
Personajul de astăzi ia, în decembrie 2004, decizia de a graţia un om care a făcut mult rău, care e paranoic şi care stătea foarte bine acolo unde era: la puşcărie. Decizia graţierii reuşeşte să întoarcă toate jocurile politice ale momentului. Se pierd aliaţi şi majorităţi parlamentare, iar balanţa puterii se înclină către tabăra cealaltă. Personajul zâmbeşte larg şi nimeni nu-l trage la răspundere pentru decizia lui. Mulţi o pun pe seama vârstei înaintate, eu – ca spectator neobişnuit cu K1-ul politic – o pun pe seama răutăţii ascunse sub zâmbetul larg. Îmi pare că a zis: "Na, v-am tras-o! O să vă arăt că fără mine nu puteţi să faceţi nimic, că eu sunt cel mai important..."
În ultima săptămână, personajul de astăzi pare că a început vânătoarea de vrăjitoare. Asemeni conducătorului chinez, pare că e gata să ofere "putere, bogăţie fără număr şi o audienţă privată" celui care îi va distruge pe cei care nu-l lasă să deţină controlul absolut în partidul lui. Şi culmea asemănării, e "chinez" (mai exact, comunist) până în măduva oaselor.
În film, EROUL e de fapt Cel Fără Nume, un luptător care se străduie să obţină audienţa particulară pentru că vrea să-l elimine pe conducătorul chinez.
E o replică la sfârşitul peliculei care spune "pământul acesta n-a cunoscut un erou adevărat" şi acesta ar fi trebuit să fie mesajul pe care să-l fi găsit Ion Iliescu la aniversarea zilei de naştere, în locul plachetei idioate cu "un nume, o revoluţie, o ţară". Şi ar mai fi trebuit să apară un erou dintre colegii săi - un Cel Fără Nume - care să aibă curajul să-i spună: "Du-te acasă! Ne faci rău". Ca să nu ne fie nouă ruşine (celor care nu le suntem colegi) că trăim într-o patrie în care un domn de 75 de ani, care n-are bunul simţ să admită că e depăşit de vremuri, este ales drept reprezentant de nişte oameni care îşi doresc ca ţara lor să-şi depăşească atributul de "bananieră". Oameni care, cel puţin în acte, sunt întregi la minte.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)