Rămîneţi în casă! Rămînem în casă. Eu stau în casă. El are o pădure, un lac, o piscină şi stă în casă. Tu ai o garsonieră, nevastă şi copii. Şi tu poţi sta în casă. Pe tavan îţi pictezi cerul înstelat, pe pereţi oceanul, munţii, izvoare şi cîmpii. Universul.
Spală-te pe mîini mental, fără săpun şi apă! După molimă un popor întreg va abandona tradiţia scumpă, milenară a nespălării şi ar fi păcat. Există însă o categorie umană refractară la toate îndemnurile de a sta în casă: homleşii. Autorităţile îi pot salva de la boală şi moarte numai
ţinîndu-i în canale, distanţaţi şi cu măşti. În credinţa naivă a poporului, morţii din cimitire sînt imuni. Fals. O lacrimă căzută pe mormînt, dacă e ticsită de viruşi, contaminează cadavrul. Morţii au obiceiul nesănătos de a ieşi din morminte în grupuri mult mai mari decît cele permise pentru ceremoniile lor. Nu te poţi încrede decît în dezgustul profund al viruşilor care îi va face
într-un tîrziu să ne părăsească scîrbiţi de specia umană.
text: Şerban Anghelescu | desen: Ruxandra Grigorescu
***
#CasaDe_aCasa |
Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui
într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa
[email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către
website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din
Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica
casa de-a casa de pe LiterNet.
