08.06.2020
"Zău de n-am mobilat casa asta numai cu lucruri primite de pomană. Păi fotoliile şi biblioteca aia din sufragerie le-am primit de la doamna Condrea (o vecină de bloc a informatorului). Şi tabloul ăla cu cai. Covoarele alea de pe hol şi din camere şi servanta le am de la doamna Gîtlan (altă vecină de bloc), că atunci când şi-a refăcut apartamentul, Marcel, fiu-său, i-a zis că el vrea parchet peste tot. Scaunele şi şifonierul din dormitorul mare le am de la o altă doamnă, Nicolau o chema. Decât să le-arunce, numai bine le-am adus aici. Păi altfel ce cheltuieli ar fi fost... Şi de unde? Totul am primit absolut gratis. Le-am ţinut prin uscătorie cât am putut, şi când am mai avut drum încoace cu maşina le-am tot adus pe rând."

Asta mi-a adus aminte de un teren făcut în judeţul Buzău, la Bisoca, atunci când i-am însoţit pe cei care cercetau un obicei local inedit, căsuţele date ca pomană. Erau un soi de chicinete construite în curţile celor ce le primeau, fiind dotate cu absolut tot ce îţi poate trece prin cap: de la piese de mobilier şi aparatură electrocasnică, până la tacâmuri şi farfurii. Un rând complet de haine întregea darul de bogdaproste.


text: Călin Torsan | informator: Maria Ene, 73 ani | foto: Petra Torsan

***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.

0 comentarii

Publicitate

Sus