[casa de-a casa] [65] - nomad.10.ad-hoc museum

Noroc că era primăvară, atunci cînd am fost nevoiţi să părăsim fostul laborator al domnului doctor, şi că cei doi fraţi ne-au întins mîna imediat: Cosmin şi Dragoş. Unul era medic stagiar, celălalt îşi făcea doctoratul la filozofie. Îi cunoscusem la o petrecere dată de Neluţu în garsoniera cu icoane de lîngă Cişmigiu, unde locuisem şi eu cu un an înainte. Cei doi erau parte a unui grup de tineri legaţi de locul unde făcuseră liceul, Corabia, deşi părea că mai e ceva ce îi ţinea uniţi. Deşi intraseră la fel de fel de facultăţi, se întîlneau săptămînal la biserica Stavropoleos, la petreceri, la cinema, apoi erau revelioanele. Pentru două luni se transformaseră în salvatori pentru mine şi F., poate şi dintr-o solidaritate a provincialilor, iar noi încercam să compensăm după puterile noastre prin discuţiile care acaparaseră apartamentul de etajul patru. Pe vremea aceea TVR Cultural dădea filme de artă, cinematografele de pe bulevardul Elisabeta încă erau funcţionale, biblioteca lor era consistentă - aveam de la ce să ne întărîtăm, alteori grupul se aduna acolo la mici festivaluri culinare de week-end. În vremea aceea îmi definitivam volumul de proză scurtă cu care aveam să debutez anul următor şi mai tot timpul eram în căutarea unor detalii mărunte, pe care le vînam încăpăţînat, doar-doar voi mai adăuga ceva, apoi le citeam lor, uneori poate că prea entuziasmat, ca un pilot de încercare. Unul dintre texte fusese stîrnit de un detaliu de pe scara de bloc unde ne găsisem refugiul. Este singura urmă concretă păstrată din cele două luni petrecute acolo. Picase la compoziţia volumului de debut, pe care l-ar fi făcut prea eteroclit. Îl reiau aici, ca amintire a locuirii pe aleea Cetăţuia, în 2003.

marco briguglia, penta, leon roberts, boraX, sasha, smart, thor-nado, rosario internulo, rhadoo, john digweed, livio, jimmy van m, warm-up: edy mă ameţeau de fiecare dată cînd urcam la prietenii mei stau la etajul patru dar numele astea apar deja de la primul etaj nu mai ştiu care a fost primul afiş abia de la al treilea mi-am dat seama trebuia să se petreacă o chestie habar n-am cum i-aş putea spune pare o expoziţie oricum uneori mă gîndesc dacă nu cumva afişele vor urca la celelalte etaje ceea ce-mi şi doresc chiar sunt sincer de ce să n-o spun nici n-ar trebui să plăteşti îmi ziceam cum se face la toate muzeele jos nici nu este interfon deci blocul ăsta este un adevărat muzeu deschis aici tot timpul intră şi iese lume chiar şi un cîine dar ăsta se opreşte la parter cînd mă apropii de scara patru recunosc că am emoţii noile apariţii nu sunt anunţate dinainte nu există vernisaje totul este ca în viaţă apucă cine se nimereşte acolo atunci ca să zic aşa mi se pare cel mai neobişnuit şi mai secret muzeu din bucureşti sunt sigur că ei nu au habar la cei care locuiesc la scara patru mă gîndesc dar e o chestie mişto i-am auzit pe cîţiva de vîrsta a doua decît peisajele din anii şaptezeci-optzeci dealurile apusurile marea care împînzeau pereţii blocurilor eu am prins aşa ceva dar afişele astea sunt artă are priză la tineret sînt afişe de concert digeii aveau şouri pe bune afişe belea deşi nu prea mă pricep dar pricep că înseamnă ceva mă rog am spus-o ca pe un joc de cuvinte altfel nu ar fi fost lipite pe pereţi era o interfaţă a vieţii de clubbing oare cine stătea acolo era minunat cînd locuiam în blocul ăsta am stat vreo două luni m-am simţit ca un angajat al unui muzeu dj museum sună al naibii de cool în zilele ale orice pas orice chiştoc orice sticlă sau ghemotoc de hîrtie mi se păreau mai importante decît un rembrandt obosit de atîta stocare în memoria lumii apoi m-am mutat două scări mai încolo am locuit aproape trei luni pe scara doi tot eram aproape nu ca acum cînd mi se-ntîmplă să mi se facă poftă să trec pe la prietenii mei recunosc dar urcînd îmi dau seama că afişele mă atrag atît de tare şi nu ştiu ce caut de fapt în blocul ăla aşa s-a întîmplat şi ieri am trecut pe la ei să împrumut aspiratorul eu n-am aşa ceva şi casa mişuna de gîngănii hîrtii împrăştiate vreau să zic mărunţişuri nimicuri şi scame şi era destul de tîrziu am urcat era un nene la etajul unu l-am recunoscut îl ştiam îl mai văzusem în halul ăsta stătea la şapte dar nu ştiu ce i s-a pus pe etajul unu cred că din cauza liftului care era blocat şi dezlipea de fapt smulgea rupea spumega fornăia înjura printre dinţi stîlcind cuvintele dezbrăca pereţii de afişele show-urilor date în bucureşti dj-ii momentului şi nici unul din cei doi vecini nu reuşeau să-l oprească nea stere avea pînă în patruşcinci de ani şi forţă era zdravăn şi băut bine iar treaba şi-o făcea chiar excelent spre formidabil pentru că uşile se deschideau în continuare iar vocile confirmau numele lui stere de la şapte numele lui de familie aşa îl ştiau toţi iar băiatul care aproape că plîngea se jura că de mîine adică de azi în bloc va fi cu totul altfel i se distrugea sub privirea plînsă micul muzeu de la unu iar stere o ţinea pe-a lui mie îmi venea să plîng ca un prost doar pentru holul acela de la etajul unu venisem aspiratorul rămăsese o chestie pe termen lung ca un copil pe care-l aştepţi nouă luni călcam pe bucăţi de afişe şi mă abţineam să nu-l pocnesc pe stere ştiam că voi veni mai rar pe-acolo deşi ţin mult la prietenii de la etajul patru şi pînă la urmă trei bărbaţi l-au prins zdravăn l-au cărat pînă la şapte toţi i-au urmat dragostea mea specială pentru etajul unu era victima unui viol la beţie au intrat în apartament lui eu pe urmele lor şi am văzut că stere era un om obişnuit sticlele golite în săptămîni sau luni erau un fel de poieniţă şi m-am apucat să citesc etichetele habar n-am de ce parcă mă ţăcănisem şi eu alexandrion, bellman's, stalinskaya, skol, skol, kreskova, russkya, bartender's, skol...



***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.