Aici îmi beau cafeaua matinală şi citesc. Aici mâncăm prânzul şi cina. Aici spăl rufele, ascultând aproape întotdeauna un post bulgăresc de radio. Se prind cel mai bine staţiile lor, iar impedimentul de limbă face ca ştirile să nu fie apăsătoare. Emit permanent muzică proastă, aşa că este o plăcere să asculţi. Uneori pricep totul sau doar am impresia că. Aici ne limpezim părul, o dată la două săptămâni. Manevrând ligheane şi cratiţe încăpătoare. În fine, aici m-am drojdit în noaptea de Înviere, cu vin roze şi ţuică. Tăria o preparasem din timp cu anason, cuişoare, scorţişoară şi esenţă de rom. O îndulcisem cu sirop de zahăr. Aici joc poker sau şeptică împreună cu fiică-mea. Pe beţe de chibrituri. Tot aici ne vizitează uneori câteva pisici indolente, de la care aştept să prindă şarpele ăla. Sărmanele aşteaptă o milostenie ce întârzie să vină. Ne mai îndurăm de ele doar atunci când gătim peşte.
La becul aninat de tavan depănăm poveşti mai vechi, dintre cele ce apropie oamenii. Sau care încearcă să-i explice, să-i facă mai uşor de înţeles.
text: Călin Torsan | foto: Petra Torsan
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.