Dacă acasă e spaţiul, obiectul, persoana sau amintirea care te fac să te simţi la locul tău şi în largul tău, ce faci atunci când e prea mult acasă? Când petreci prea mult timp în locurile care îţi sunt familiare, când stai prea mult în casă, când foloseşti prea des obiectul care
ţi-e drag sau când te gândeşti obsesiv la amintirea care îţi dă sentimentul de siguranţă? Când eşti prea mult în preajma celor care îţi sunt cei mai dragi? De când cu pandemia, simt cum acasă se transformă parcă
într-un sentiment circular: aceleaşi lucruri, obiceiuri, trasee, griji, bucurii, oameni, aceleaşi discuţii şi aceleaşi locuri agregate
într-o dinamică care
se-astâmpără pe zi ce trece. Acelaşi acasă care nu mai e acasă.
Ce faci când acasă e în surplus? Când surplusul devine acasă? Unde
te-ascunzi? Cum evadezi şi cum construieşti un nou acasă?
Text şi foto: Iris Şerban
***
#CasaDe_aCasa |
Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui
într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa
[email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către
website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din
Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica
casa de-a casa de pe LiterNet.
