Cursul firesc al vieţii

Când să te căsătoreşti, şi ce diferenţă de vârstă să fie între soţi?

Atunci când în timpul facultăţii i-am spus că vreau să mă căsătoresc cu o colegă, unchiul meu mi-a replicat: "Mai aşteaptă, ai tot timpul. Să împlineşti treizeci şi cinci, patruzeci de ani. Abia atunci eşti copt pentru viaţa de familie." Aşa făcuse el, se căsătorise târziu. Cu o soţie mult mai tânără ca el. Eu însă, convins că-mi găsisem perechea, nu voiam să mai aştept. Iar doi ani în plus faţă de aleasa inimii mele mi se păreau o diferenţă potrivită. "Ne vom şi înţelege mai bine dacă suntem de vârste apropiate. În fond, ce vrei, să ajungă văduvă de tânără?"

În afară de Tata şi de Mama, perechile pe care le cunoşteam din familie avuseseră diferenţe mai mari de vârstă. Iar cu numai două excepţii, toate celelalte femei rămăseseră văduve, petrecându-şi în singurătate ultimii ani din viaţă, străbunica mea nu mai puţini de douăzeci şi trei. Măritate de tinere cu bărbaţi mai în vârstă, având din start o speranţă de viaţă mai mare, era normal să le supravieţuiască soţilor, chiar şi fără ca vreunul din ei să moară pe front sau răpus de vreo epidemie.

Curios lucru, bunica mea maternă a murit însă înainte de bunicul, de foarte tânără. Având hepatită, a făcut icter negru când a cărat în pod, muncind în loc să se odihnească, lucruri de valoare pe care a vrut să le ferească din calea Armatei Roşii "eliberatoare", când aceasta a intrat în Braşov.

Încă şi mai tânără a murit Mama, care şi-a luat viaţa, dezamăgită de viaţă.

Iar o boală nedepistată şi netratată la timp a răpus-o mult prea devreme şi pe soţia mea.

Oare când vor reintra lucrurile pe făgaşul lor firesc, astfel încât femeile din familia noastră să-şi trăiască până la capăt viaţa care li s-ar cuveni?

(Bucureşti, august 2020)