Virusul reflexiv şi relaţia tehnetică

Nu e criză. E oglindire - deci multiplicare, accelerare, intensificare - a "normalităţii" acumulate. Trimite înainte şi înapoi.
 
Nu e accident, întrerupere, ci sublimare şi mise en abyme (punere în abis, mizare pe abis: miza-n abis) a negativităţii "normale" acumulate.
 
Şi revoluţionarii discursivi (gen Žižek) sînt nemulţumiţi şi descumpăniţi: e o revoluţie fără ei, o revoltă fără subiect uman, dar incitîndu-l pe acesta, orbeşte, la revoltă: împotriva lui însuşi?
 
Virusul-diagnostic. Boala-diagnostic.
 
Medicină: preventivă / de urgenţă / paliativă.
 
Un tsunami: ne-a făcut să ne-o facem cu mîna noastră, pentru că deja ne-am făcut, ne-o facem cu mîna noastră. Şi să vedem asta şi să ne revoltăm împotriva nouă înşine.
 
Un feed-back, atît.
 
Nimeni nu spune că măştile chirurgicale de unică folosinţă, cele mai comune şi cele mai cuvenite, dar fiind că aduc coloratura spitalicească în stradă, atrăgîndu-ne atenţie că am ajuns să trăim într-o societate spitalicească, adică să fim internaţi, sînt de fapt măşti etice, anti-proiective, nu direct protective: ne apără indirect, prin alţii şi ca alţii, îi apără pe ceilalţi de noi, arătîndu-ne în felul acesta ce ar trebui să facem în general. Protecţie-Proiecţie. Inconştient, etica se insinuează social, relaţiile sociale devin etice, dar într-un mod nou: "tehnic", "ştiinţific" etice. Nu - încă? - şi, ca să spun aşa, explicit, intenţionat, conştient etice: moral-etice (ceea ce reprezintă ţelul cu adevărat, definitiv transcendent al umanităţii). Dar nu asta face, deja de mult şi într-o anumită parte a ei, tehnica, automatizînd etica şi degrevînd subiectul moral de grija etică (vezi, de exemplu, analiza centurii de siguranţă realizată de Bruno Latour)? Se pare că etica nu poate fi lăsată în grija societăţii. O altă viziune, complementară, asupra tehnicii.
 
Covid nu ucide, ci sancţionează, la toate nivelurile, obligîndu-ne să începem să reacţionăm pozitiv la noi înşine pentru a înceta să mai acţionăm negativ asupra nouă înşine, auto-distrugîndu-ne. Este un virus reflexiv. Un catalizator de utopii.
 
Vom continua să sperăm şi să căutăm tehnoştiinţific ceea ce nu putem realiza moral: eticul.