Din Penang am luat un zbor intern către K.L. - o oră petrecută lin la bordul unei companii, Malaysian Airways, care-mi dădea ceva fiori, având în vedere antecedentele de acum câţiva ani. Dar nu a fost absolut nicio problemă, iar survolul la o înălţime relativ joasă a dezvăluit privelişti de colecţie cu cele două foarte lungi poduri care leagă insula de continent, prin strâmtoarea Malacca. Ca o paranteză, dacă vrei să vii direct în Kuala Lumpur, ai la dispoziţie zborurile Qatar Airways, zilnice pe ruta Bucureşti - Kuala Lumpur (via Doha).
Kuala Lumpur e cel mai mare oraş al Malaieziei, cu 1,8 milioane de suflete care-şi duc traiul printre zgârie nori şi case vechi, ce amintesc de vremurile de odinioară. În limba malay, Kuala se traduce prin "noroios", iar Lumpur înseamnă "joncţiunea între două râuri" (în cazul de faţă, Gombak şi Klang), prin urmare numele capitalei malaieziene nu are o rezonanţă deosebită, dacă îi spunem "Oraşul noroios de la joncţiunea a două râuri". Dar, vorba lui Marin Sorescu, trebuia şi oraşul ăsta să poarte un nume.
Istoria Kualei Lumpur a început la jumătatea secolului 19, odată cu avântul industriei mineritului, dar nu s-a întâmplat nimic spectaculos aici până la începutul secolului 20, când a înflorit business-ul legat de plantaţiile de cauciuc din Selangor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul a fost ocupat de japonezi (am avut impresia că nici azi nu există o simpatie deosebită pentru aceştia), însă cel mai interesant lucru este că până în 1972, Kuala Lumpur nici măcar nu a avut statutul de oraş. De fapt, anii '50-'60 au fost cei care au accentuat dezvoltarea locului, odată cu regimul comunist care a înfiinţat mai multe sate în zonă.
Oamenii de la Biroul de Turism al Malaeziei sunt atât de dornici să-şi prezinte oraşul, încât comitetul de întâmpinare e de-a dreptul spectaculos. Te simţi o adevărată vedetă, şi chiar dacă uneori, pe parcursul zilelor de K.L. am mai avut sentimentul că supravegherea era prea atentă, la final am realizat că greşeam: oamenii ăştia pur şi simplu ştiu să facă turism şi tot ceea ce fac, fac bine. Lucrurile sunt bine puse la punct şi funcţionează, existând legături strânse între "centru" şi diversele locuri din oraş, fie că e vorba de KL Tower, de Putrajaya sau de Central Market. Peste tot există câte un birou de PR, cu cel puţin o persoană care împarte informaţii, pliante, mape, stick-uri şi orice ar putea genera acel brand awareness care să prezinte lumii punctele de reper ale unui oraş superb.
Mijloace de a vizita Kuala Lumpur
Am extras din periplul în Kuala Lumpur 10 locuri speciale pe care ar trebui să le vadă oricine vizitează capitala Malaeziei. Deşi aparent poate părea intimidant, oraşul e uşor de străbătut, existând mai multe posibilităţi. În primul rând, recomand oricui ca în momentul în care intră în Malaezia să-şi cumpere un sim local, cu câţiva GB de date incluşi, pe care să-l folosească cu încredere, inclusiv în privinţa orientării cu Google Maps. Este o recomandare pe care o extind pentru orice ţară vizitată în afara Uniunii Europene. Te costă câţiva dolari (până în 10) şi te scapă de eventualele costuri imense de pe factura telefonică, uşurându-ţi activităţile în locul în care te afli.
Aşadar, în Kuala Lumpur poţi lua un autobuz de tip hop on - hop off, cu platformă deschisă, care să te ducă în principalele puncte ale oraşului. Poţi coborî, pentru a vizita, apoi îl poţi lua pe următorul, şi tot aşa. Un bilet standard, la KL Hop-On-Hop-Off, costă 50 RM (adică 50 de lei, am stabilit în episodul despre Penang, că paritatea, la ora scrierii acestor articole, era de 1 ringgit la 1 leu) pentru 24 de ore şi 90 RM pentru 48 de ore.
Autobuzul are 23 de opriri, în care poţi vedea circa 70 de atracţii din oraş şi din vecinătatea lui. Circulă între 9 dimineaţa şi 8 seara, iar biletele pot fi luate din diverse locuri, inclusiv online. Îl recomand cu căldură pentru oricine doreşte să viziteze oraşul fără stres.
O altă posibilitate de a călători în Kuala Lumpur este să iei metroul (de suprafaţă sau subteran, reţeaua e bine definită, staţiile sunt numeroase) sau taxiul. Taxiurile roşii sunt cele "oficiale", şi le găseşti peste tot. Pornirea e 3 RM, iar sugestia este să te tocmeşti cu şoferul spunându-i dinainte unde vrei să ajungi. Nu există UBER dar există un serviciu similar, care se numeşte GrabCar. Trebuie să instalezi aplicaţia şi să ai un număr valid de Malaezia (iată un alt avantaj al cartelei sim). Preţurile la GrabCar sunt mai mici decât cele de pe taxiurile roşii.
Top 10 lucruri de văzut şi făcut în Kuala Lumpur
Kuala Lumpur are multe locuri de vizitat, iar unele ar trebui văzute pe modul slow, pentru a le înţelege mai bine. Am trecut, fără a mă opri, dar cu regretul că nu am avut timpul necesar, pe lângă China Town, Palatul Naţional, Little India, Aquaria, Parcul de fluturi etc. Dar am şi văzut şi făcut multe lucruri, principalele 10 fiind acestea:
1. Fă o croazieră pe lacul din Putrajaya
Putrajaya este o suburbie artificială a Kualei Lumpur, aflată la 25 km sud de aceasta. Un proiect început în 1993 şi (aproape) finalizat în 1999, când s-a efectuat mutarea capitalei federale. Numele s-ar traduce prin "prinţul de succes" şi a fost dat în onoarea Primului Ministru al Malaeziei, Tunku Rahman Putra.
Pe scurt, oficialii malaiezieni, săturaţi de aglomeraţia din ce în ce mai sufocantă a Capitalei, şi-au dorit să aibă un loc relaxant în care să-şi desfăşoare activitatea. Aşa că au ochit un câmp nămolos şi au pornit nişte lucrări de amploare, care au constat mai întâi în crearea unui lac artificial, apoi în dezvoltarea arhitectonică a zonei, prin construcţia de clădiri şi folosirea inteligentă a spaţiului. 40% din acesta a rămas în versiunea lui naturală, restul fiind creaţia omului.
Iar oamenii nu au ezitat să se mute în această zonă care se află în continuă dezvoltare, şi pe care malaiezienii îl definesc, pe bună dreptate, drept un "parc-oraş inteligent". Companiile preferă să-şi stabilească sediile aici: aerul e mult mai curat iar posibilităţile de dezvoltare sunt mari.
Aici îşi are biroul Primul Ministru, aici se află Putra Mosque, o moschee superbă, aici există o grădină botanică dar şi Millenium Monument, un turn înalt de 68 m, monument naţional care arată similar cu cel din Washington.
În Putrajaya, gazdele noastre au fost mai mult decât încântate să ne facă o plimbare cu vaporaşul pe lac. Companiile de vaporaşe din Putrajaya par a fi o adevărată industrie. Pentru că atunci când ţi se urcă pe vas un milion de chinezi sau o jumătate de milion de indieni, trebuie să le asiguri acestora o călătorie cât mai plăcută, în aşa fel încât când se întorc în ţara lor, să-ţi trimită alte zece milioane.
Plimbarea a durat în jur de o oră, a fost foarte plăcută (căpitanul îţi povesteşte pe scurt despre clădirile de pe maluri), dar ghinionul a făcut ca, la jumătatea ei, să înceapă o ploaie teribilă, care a cam stricat din farmecul lacustru şi din claritatea fotografiilor.
2. Ia cina în restaurantul rotitor din K.L. Tower
Până să apară Turnurile Petronas, K.L. Tower era unicul landmark al Kualei Lumpur. Ridicat în anul 1995, acesta are o înălţime de 335 m, dar antena din vârf îl duce la 421 m, făcându-l al şaptelea cel mai înalt turn de telecomunicaţii din lume şi având, totodată, cel mai înalt viewpoint din Kuala Lumpur deschis publicului.
K.L. Tower e, în esenţă, un microunivers. La parter ai tot felul de magazine, iar în partea superioară este acea platformă deschisă publicului, de unde te bucuri de peisajele urbane, dar şi un restaurant rotitor, în care poţi servi cina delectându-te cu aceleaşi peisaje, varianta nocturnă. În plus, turnul e vizitat nu doar de turişti ci şi de sportivii care participă la desele întreceri de urcat scările, care sunt în număr de 2058 (întrecerea oficială se numeşte Towerthon). Mai mult, din K.L. Tower se organizează şi concursuri de BASE jump.
"Relaţia" mea cu K.L. Tower pe parcursul vizitei în Kuala Lumpur a implicat doar partea liniştită a activităţilor. Mai întâi, am luat cina în restaurantul Athmosphere 360, care se învârte, evident, 360 de grade, în ritm de melc. Afară ploua, motiv pentru care focusul a fost mai degrabă pe mâncare decât pe peisajul care se întrezărea printre picături. În definitiv, însă, acesta e scopul principal: să mănânci într-un cadru unic. Iar de mâncat, mănânci excepţional.
Cina e pe stil bufet, adică mănânci cât poţi să duci. Ai la dispoziţie preparate excepţionale, din toate animalele sau, desigur, pe stil vegetarian. Vrei să ştii cum arată şi ce gust au un Rendang Tok, un Stir Fried Chili Crab sau un Stir Fried Venison Fillet cu sos de piper negru şi Dim Sum? Ia liftul până la nivelul 2 al K.L. Tower!
Un bilet pentru cina în restaurantul Athmosphere 360 costă 220 RM (deci circa 220 de lei. Copiii şi seniorii plătesc 157), dar, atenţie, băuturile sunt extra. Şi sunt extrem de scumpe. Adică o bere poate ajunge la 50 de lei. Am remarcat, însă, că băuturile alcoolice sunt oricum foarte scumpe în Kuala Lumpur (şi, în general, în Malaezia). Chiar dacă e o ţară preponderent musulmană, Malaezia nu are o problemă în a vinde alcool. Dar îl taxează. Inclusiv o bere într-un magazinaş 7 Eleven poate costa 40-50 RM, adică enorm. Nu mai vorbesc de spirtoase.
Dacă vrei, însă, nu e musai să vii pentru cină în K.L. Tower. La fel de bine, poţi lua un prânz (99 PM), un "ceai" de după-amiază (65 RM) sau îţi poţi comanda în avans un meniu special. Malaezia, ca multe dintre ţările asiatice, este "ţara lui se poate", lucru pe care, atunci când vom învăţa să-l aplicăm în turism (şi nu numai) vom ajunge şi noi ceva mai departe.
Al doilea lucru pe care l-am făcut în K.L. Tower a fost ca, a doua zi, să urc pe Sky Deck, platforma de observare. Nu ar fi foarte multe de spus despre ea, în afară de faptul că are două puncte special amenajate (aflate diametral opus), unde poţi păşi pe o podea de sticlă, şi unde ai la dispoziţie 2-3 minute pentru a-ţi face fotografii cu fantasticul peisaj din spate (fotografii poţi face oriunde pe platformă, dar aceste două puncte sunt cireaşa de pe tortul zgârie-norului, existând şi un fotograf "oficial" care te pozează şi, dacă ai chef, când cobori la parter îţi cumperi pozele). E o experienţă nerecomandată celor cu teamă de înălţime, dar super-recomandată celorlalţi. You're gonna be the king of the world!
3. Plimbă-te printre plante şi căprioare, în Grădina Botanică Perdana
Dacă-ţi iei bilet la autobuzul turistic de tip hop on-hop off, opreşte-te neapărat la staţia Lake Garden (numărul 14), pentru a vedea cum e înglobată natura într-un oraş atât de smart precum Kuala Lumpur. De altfel, K.L. este întrucâtva împărţit în două jumătăţi. Jumătatea de est este "naturală", iar jumătatea de vest este "comercială". Fiecare cu atracţiile şi minunăţiile ei.
Perdana Botanical Gardens e un complex de parcuri care formează cel mai întins areal natural al Kualei Lumpur. E un spaţiu generos, întins, practic, în mijlocul oraşului, şi inaugurat în 1888, an din care a devenit principalul refugiu pentru locuitorii metropolei care voiau să fugă pentru câteva ore de agitaţia şi nebunia citadină.
Intrarea în parc e gratuită, dar el are mai multe zone pe care le poţi accesa, gratuit sau pe bani. Parcul de păsări şi Parcul de fluturi se numără printre cele din a doua categorie, dar ele sunt mai degrabă obiective de sine stătătoare. Însă dacă vrei doar să te relaxezi bucurându-te de natură, nu trebuie să plăteşti.
Ca turist aflat pe fugă, care vrea să vadă şi să afle cât mai multe, vei descoperi, ca şi mine, că în parc există nişte maşinuţe care se plimbă dintr-o zonă într-alta, şi care, pentru o sumă de 10-15 RM (depinde cât negociezi) te vor lua într-un mini hop on - hop off, lăsându-te unde vrei tu, pentru ca după un anumit timp să te ducă în altă parte.
Deoarece am vizitat Kuala Lumpur într-o perioadă de extra sezon, parcul era foarte liniştit. Aproape neverosimil de liber pentru un oraş destul de aglomerat. M-am plimbat prin Parcul cu căprioare (în care, în mod surprinzător, există şi o expoziţie de găini şi cocoşi!), apoi am ajuns în Parcul de orhidee, care probabil e mult mai băgat în seamă în timpul sezonului, acum unicele lucruri îngrijite fiind doar orhideele. Nu am avut prea mult timp la dispoziţie, însă în caz că ai, mergi la Ierbariu, la grădina de trandafiri japonezi, la grădina de mirodenii, la colecţia de plante exotice şi în multe alte locuri ale acestui parc ce se întinde pe nu mai puţin de 91,6 hectare.
În imediata apropiere a Grădinii Botanice Perdana se află Parcul de Păsări, un adevărat sanctuar dedicat înaripatelor. Dacă pentru Parcul de Fluturi nu am avut nici timp, şi nici tragere de inimă (fiindcă era foarte posibil ca în această perioadă a anului să nu fie niciun fluture - deci, verifică acest aspect înainte să intri), nu puteam rata această impresionantă grădină zoologică... cu păsări, care atrage anual peste 200.000 de vizitatori.
Plimbarea prin Parcul de Păsări este nu doar educativă, ci şi spectaculoasă. La fiecare pas, te poţi trezi cu un pelican care-ţi trece printre picioare sau cu un păun care-şi desface superba coadă pentru a te impresiona. În cele patru zone distincte, sunt secţiuni speciale de papagali, bufniţe, păsări flamingo, păsări orientale, păsări-rinocer etc. Şi, ca în orice asemenea loc, în parc se desfăşoară activităţi specifice (şedinţe foto cu păsările, hrănirea diverselor specii, spectacole etc), există restaurante, cafenele şi magazin de suveniruri la ieşire.
Parcul este deschis de la 9 la 18, iar biletul de intrare costă 63 RM (deci... lei) pentru adulţi şi 42 RM pentru copii.
5. Pierde-te printre tarabele din Central Market
Central Market, sau Piaţa Centrală din Kuala Lumpur, a fost construită în 1888 (an de graţie, se pare, pentru capitala malaeziană), şi şi-a început drumul prin istorie ca piaţă pe apă. Acum, însă, vorbim despre cu totul altceva. Este unul dintre punctele fierbinţi ale shoppingului din K.L., însă ideea e mai degrabă de shopping cultural.
Central Market e organizată ca un adevărat bazar, incluzând mai mult de 350 de chioşcuri şi tarabe grupate în diverse zone, fiecare cu caracteristici similare. Aşa se face că în Central Market dai peste o mică... Little India sau peste un mic... China Town. Pentru a nu bagateliza, însă, e de reţinut că piaţa este, în esenţă, un adevărat centru cultural, în care faci cunoştinţă cu cultura locală, cu tradiţiile şi moştenirile malaeziene, într-o ambianţă comercială specifică.
(Va urma)