Ai văzut ce moacă ai?
Scuzaţi!
Aţi văzut ce moac-aveţi? Politicos vorbeai!
De ce te cauţi în oglinda
Cu luciul evantai?
Te poţi vedea?
Nu?
În stânga ta
Turtită ca o acadea
Şi Gâfâind
O stea
Aşa ai crede
dar te-nşeli,
e inima mea
vorbind cu Ea.
Şi hoinărind
cu ochi tembeli
Piciorul tău cel strâmb
O va călca.
Doi bani nu face o inimă!
Cum îţi spuneam.
C-o moacă ca a ta,
Scuzaţi!
Tronul (sultanului) convertit / Sultanul interpretat de Sumo (creaţie Ioana Mladin / Eematico)
Cu-o faţă ca a ta,
Deşi de-ales neam eşti
Culoare albă te animă,
Culori încălecate te îmbată,
Pereţii pieptul îşi apleacă
Cu drag să-i zugrăveşti.
Când îi spun moacă
Ovalului de-i faţa ta
Vulgar mă vreau şi-aşa mă simt.
Iubesc lumea, şi gata!
Prea mult vorbesc, ca o toacă,
Cu vorbe dulci ce nu-mi ajung pe buze,
Al vostru sclav devin.
Născut am fost să fiu al lumii
Dar târziu şi clipind timid
Am deschis un ochi al ferestrei către voi!
Dar ştiţi cum?
Fără priviri bănuitoare înapoi.
Versurile de mai sus le-am scris pentru vernisajul expoziţiei
şi
au fost citite cu acea ocazie de artista Antoaneta Cojocaru[1]
Foto Credit: Robert Chirilă / Galateca
Şi un cuvânt de încheiere de pe pagina de facebook a Doamnei Ioana Lucia Eliad:
"Eu sunt artist dacă respir autenticitatea." - Rainer Maria Rilke
Pe esplanada Galeriei Galateca, îl găsesc pe Criticul de artă Armand Steriadi studiind afişul Expoziţiei personale a lui Octavian Neculai.
Îi place, căci, ca toată Expoziţia, e original şi oferă privitorului "libertatea de investigare artistică." Îl invit să îmi spună, nu să îmi scrie, ci să îmi spună, câteva cuvinte critice. Pentru citat, îi spun. Aşa cum se scrie pe afişele premierelor cinematografice sau teatrale, îl voi cita pe FB. Intră în joc. Citatul din Rilke îi aparţine - "respiră autenticitate Expoziţia lui Neculai" - ca şi opinia: "Expoziţia are două dimensiuni: o dimensiune metafizică şi o dimensiune poetic spiritualizantă, prin care autorul încearcă să redefinească umanul, prin instalaţie şi prin performance."
Le-am citit opinia lui Steriadi Artistului Octavian Neculai şi Galeristei Daniela Filip. Ca răspuns, Octavian Neculai îmi spune că sunt măşti cele care se desprind de pe oglinzi, reflectând desene din interior. Reprivesc expoziţia şi dintr-odată văd măştile. Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. Bravo, Maestre!"
Pe esplanada Galeriei Galateca, îl găsesc pe Criticul de artă Armand Steriadi studiind afişul Expoziţiei personale a lui Octavian Neculai.
Îi place, căci, ca toată Expoziţia, e original şi oferă privitorului "libertatea de investigare artistică." Îl invit să îmi spună, nu să îmi scrie, ci să îmi spună, câteva cuvinte critice. Pentru citat, îi spun. Aşa cum se scrie pe afişele premierelor cinematografice sau teatrale, îl voi cita pe FB. Intră în joc. Citatul din Rilke îi aparţine - "respiră autenticitate Expoziţia lui Neculai" - ca şi opinia: "Expoziţia are două dimensiuni: o dimensiune metafizică şi o dimensiune poetic spiritualizantă, prin care autorul încearcă să redefinească umanul, prin instalaţie şi prin performance."
Le-am citit opinia lui Steriadi Artistului Octavian Neculai şi Galeristei Daniela Filip. Ca răspuns, Octavian Neculai îmi spune că sunt măşti cele care se desprind de pe oglinzi, reflectând desene din interior. Reprivesc expoziţia şi dintr-odată văd măştile. Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. Bravo, Maestre!"
[1] Antoaneta Cojocaru, actriţă, regizoare freelancer, am colaborat la Teatrul Bulandra la spectacolele în care a şi jucat: Orfeu şi Euridice, Coriolanus, ambele în regia lui Alexandru Darie. Joacă şi în spectacolul Oscar şi Tanti Roz în regia lui Chris Simon-Mercurian. A regizat la Teatrul Bulandra, la Laboratorul de Noapte spectacolul Arlechino moare, la sala Space Studio şi spectacolul Pescăruşul, iar la Teatrelli spectacolele Oxigen şi Să vorbesc cu tine.