Ileana

Modul ăsta de a-şi plimba sânii pe spatele lui, prefăcându-se că se apleacă să vadă mai bine ce le arătase profesorul!

E drept că o dată Cleo dispărută, iar episodul uitat, atenţia lui se îndreptase spre Ileana, dar nu se aşteptase ca ea să preia iniţiativa atât de repede şi de direct, şi mai ales nu în văzul tuturor.

Frântă din mijloc, se arcuise deasupra lui când el se aşezase pe vine ca să privească mai de aproape aflorimentul cu fosile. Sânii i se îndreptaseră gravitaţional spre umerii coborâţi, sprijinindu-se uşor de spinarea lui. Rotirea capului ei, care simula interesul pentru ce privea şi el, făcea ca aceste două mici greutăţi elastice separate de un mic gol să se rostogolească încoace şi încolo, de la stânga la dreapta şi înapoi, într-o mişcare a cărei intenţie era să-i atragă lui atenţia, să-i provoace plăcere, să-l facă să-şi închipuie alte delicii ce l-ar putea aştepta atunci când ar putea fi singuri.

Mişcarea ei părea însă regizată şi de aceea n-a avut asupra lui efectul scontat, nu s-a produs scurt-circuitul aşteptat, deşi era prima dată când o fată, o femeie, se freca de el ca o pisică, într-un mod atât de direct, sugestiv şi lipsit de echivoc.

Dar poate că tocmai acesta a fost bemolul. Încercase de mai multe ori să intre în vorbă cu ea, dar nu reuşise, păruse destul de indiferentă la conversaţie, ca şi la încercările lui de a flirta. Iar acum, dintr-o dată...

Şi-a ridicat privirea, uitându-se în jur, să vadă dacă sunt colegi care au sesizat felul cum ea aproape l-a încălecat. Părea că nimeni. Abia atunci a întors capul spre faţa ei, dar nu cu curiozitate, recunoscuse din prima clipă parfumul de care Ileana nu se despărţea nici pe teren, ştia că nu poate fi decât ea, ci ca o formă de dialog, care a fost însă întrerupt de câteva fire din părul ei, care i-au intrat în ochi, în timp ce amândoi se ridicau.

Cu ochiul drept încă lăcrimând a distins însă extrem de clar expresia inocentă a Ilenei, care se prefăcea că nu s-ar fi întâmplat nimic, ca şi cum nu l-ar fi mângâiat cu sânii pe spate, sau atingerea ar fi fost cel mult involuntară, sau poate că nici nu existase, deşi aşa ceva era de-a dreptul imposibil, fiindcă întreaga ei fiinţă afirma altceva, pantalonii mulaţi de catifea, care îi pătrundeau sugestiv în despicătura dintre picioare, sau sânii lăsaţi să joace liberi sub puloverul larg de lână fiind doar expresia cea mai evidentă. În plus, privirea, glasul ei, felul cum se mişca, totul la ea era la extrem de senzual, dacă nu chiar sexual.

Când ziua de practică s-a încheiat, toţi s-au dat jos, murdari şi obosiţi, din autocarul care i-a adus înapoi în localitate, şi s-au îndreptat spre căminul unde erau cazaţi. Ileana i-a strecurat atunci câteva vorbe, şoptit, ca din întâmplare: "Eu nu dorm în noaptea asta la cămin, am o cameră rezervată la hotel".

(Bucureşti, octombrie 2020)