Când doctorii ne-au spus că mămaia nu mai are nici o şansă m-a sunat şi m-a întrebat dacă are cineva în spitalul ăla din capăt de lume grijă de ea, mi-a zis că revine şi de nicăieri a apărut un doctor care a zis "o preiau eu" iar mămaia e şi azi în viaţă,
În ziua în care i-am spus că merg la psiholog pentru că sunt în pragul unei depresii mi-a spus să iau lucrurile cum vin şi să aleg să le trăiesc doar pe cele ce-mi fac bine, restul se pot întâmpla şi fără mine,
De fiecare dată când simţeam că drumurile nu merg nicăieri mă chema la ea să mai povestim despre viaţă şi găsea o cale laterală care mergea undeva, înainte,
Când îi spuneam că nu sunt suficient de bună sau de pregătită pentru ce ar trebui să fac râdea şi-mi spunea că nimeni n-a fost vreodată şi totuşi lumea s-a întâmplat,
Când am luat primele premii mi-a dat un sms scurt în care mi-a zis: "cam mişto, nu?" şi-am simţit tot dragul de acolo,
Când simţeam că pierd un om din viaţa mea şi o bucată se rupe îmi spunea că acolo unde este dragoste şi adevăr nimeni nu pleacă cu adevărat,
Într-o zi m-a chemat la un ceai şi m-a prezentat ca "prietena mea, Monica" şi n-a fost bucurie mai mare pentru mine,
La ultima ei zi de naştere am venit toţi cu flori albe deşi nu ne vorbisem între noi şi sigur nu ne-a spus vreodată dacă-i plac,
Când am văzut-o ultima dată mi-a spus că regretă că ea nu mai poate face planuri dar că e fericită că vede în mine curajul de a mai crede în iubire,
În seara când a plecat dintre noi mi-am făcut ceai de muşeţel şi am turnat în două căni.
Maşa Dinescu (foto: Iulian Ignat)