Ziua în care se taie porcii e zi de sărbătoare la neamuri ca al nostru.
Are loc un ritual întreg în jurul crimei, chestiunea nu se întâmplă aşa oricum.
Porcul e jertfit cu fast de oameni pentru Zeul Om.
Porcul e un animal inteligent şi sensibil.
Se uită în ochii tăi, convins că te înţelege,
Convins că ştie ce simţi, că-ţi cunoaşte vrerea
E sigur că se bucură de toată bunăvoinţa şi mărinimia ta
Oamenii cresc porci pentru carne
Dar porcii cred că Oamenii le dăruiesc din preaplinul inimii pâinea cea de toate zilele
Ei au chiar mai multe motive să creadă în Oameni
Decât au oamenii să creadă în Zei.
Porcii îşi văd zilnic stăpânii: le amenajează coteţul, îi hrănesc, îi răsfaţă
Le dau până şi nume în limba lor zeiască
Până într-o zi când li se face foame.
Animalul care s-a uitat în ochii lor, care a crezut în ei şi în milostenia lor
Care i-a iubit aşa cum nu poţi iubi decât o fiinţă întru totul divină,
Se pomeneşte în faţa cuţitului total derutat
Probabil că în momentul de dinaintea morţii porcii devin toţi atei.
Vânătoarea e un ritual firesc, vânătoarea face parte din natură
Prada ştie că e pradă, vânătorul ştie că prada îl consideră un duşman de moarte
Vânătoarea nu e câtuşi de puţin inumană
Toate speciile se vânează între ele
Dar animalele crescute pentru carne au o altă soartă.
Porcul crede în Zeul Om,
El e convins de privilegiul său
Spre deosebire de animalele de pradă, care sunt vânate
El e ocrotit de Om, găzduit de Om în preajma casei
La marginea Paradisului Omenesc.
Porcul crede cu evlavie că e alesul Omului
Aşa cum se cred oamenii unşii unor Zei.
În ziua de Ignat, are loc schimbarea Omului la faţă.
În acea zi porcul îi este moralmente superior.
Oamenii trăiesc şi ei din resturile de la ospeţele Zeilor
La periferia Paradisului Ceresc
Plini de recunoştinţă şi evlavie
Unii se închină Frumuseţii, alţii Dreptăţii, alţii Adevărului.
"Spune-mi în ce zeu crezi ca să-ţi spun dacă vei crăpa de oroare sau vei muri de revoltă ori te vei îneca în îndoială"...
Unii poate cred în Libertate şi pier într-un atac de claustrofobie.
Ce altceva sunt înflăcărările noastre,
înălţările noastre, minunatele noastre fantasme
ce altceva sunt vieţile noastre
dacă nu hrană pentru zei?
Eu cred doar în Muzică şi numai Muzica are puteri asupra mea. E singura mea sursă de hrană.
Într-o zi muzica mă va asalta, mă va cotropi, îmi va ghiftui inima,
Va face să încolţească în ea dragostea ca un vlăstar de plantă fermecată.
Planta va creşte uriaşă, înaltă până la cer
Şi aşa, îmbuibată de dragoste, îmbălsămată în muzică
Ca un porc bine îngrăşat,
Inima mea va fi servită pe tavă Zeului
În ziua Ignatului.