Plecare?

Papa Ioan Paul al-II-lea pare să fi plecat dintre noi. Oare?

Vîntul părea că dă paginile Cărţii aşezate pe sicriul Papei, răsfoind-o voios. Vîntul părea (apoi) să fi închis Cartea. Oare vîntul să fi fost?

Pe ecranul televizorului, sicriul Papei părea desenat ca o frescă veche de pe pereţii unei Biserici bizantine. Laturile lui se desfăceau, lăsîndu-se cuprins dintr-o privire. Se vedea tot dintr-o dată, neascunzînd vreo parte din el. Sicriul forţa perspectiva înşelătoare şi o întorcea spre adevăr. Şi nimic din el nu era întîmplător.

La Cracovia, lumea se adunase în jurul unei ferestre. Cîndva, la acea fereastră ieşea seara Părintele Karol şi vorbea cu tinerii. Sfatul se tot lungea pînă cînd Părintele aproape că-şi gonea oamenii spre casele lor şi (pentru a fi mai convingător) se dădea pe sine exemplu, retrăgîndu-se. Puşi pe şotii, junii începeau să aplaude pentru a-l vedea pe părinte din nou alături de ei. Îl trezeau cu aplauze pentru a-l aduce înapoi. Cînd s-a anunţat la televizor că Papa ar fi murit, oamenii din Cracovia s-au adunat iar în faţa acelei ferestre şi au aplaudat, încercînd să-l mai trezească o dată. O făcuseră de atîtea ori şi de fiecare dată Părintele reapăruse în cadrul ferestrei. Voiau să reuşească şi de data asta. După cum priveau fereastra...

Locuitorii unor "blocuri" din Cracovia au văzut în acele clădiri un bun suport pentru a transmite un mesaj. Seara au stins luminile din unele camere şi le-au lăsat aprinse în alte camere, în aşa fel încît să apară uriaşe cruci luminoase. Cruci cît "blocurile". Este prima oară cînd văd "blocuri" (ca cele nesuferite întîlnite şi prin oraşele noastre) care folosesc (într-adevăr) la ceva. "Blocurile", văzute de o societate atee ca soluţii ideale pentru a îndepărta oamenii de tradiţii, se transformă în semne ale valorilor fundamentale.

Papa a dat un sens pînă şi "blocurilor". La aşa minune nu mă aşteptam.