Om vedea ce-o mai fi / Acum cînd totul e prea tîrziu

  Citiţi o cronică a acestei cărţi.



     Zac în pat şi vorbesc cu femei. Spun: eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: Ăsta nu eşti tu.
     Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău.
     Lângă pat stă noptiera. Şi hârtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lângă uşă stă cuierul. Şi boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva.
     De perete atârnă chiuveta. Lângă chiuvetă atârnă două prosoape.
     Boarfele mele şi pantofii mei nici nu-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămaşă de noapte pe săptămână.
     Pe noptieră ar putea să stea o vază cu flori. Şi la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Şi de ce-ar sta? Nu pot să-mi mişc mâinile.
     Zac pe spate şi privesc tavanul. Mâinile mele întinse pe cearşaf.
     Tavanul nu e neinteresant. E alb şi neted.
     Cuvintele: ieri, azi, mâine: le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbeşti.
     Şi eu mi-am spus: Asta numeşte ea vorbit.
     Femeia nu e sinceră. Trebuie să-şi ţină urechea cât mai aproape de gura mea.
     Înainte de a-şi lipi urechea de gura mea o pot zări o secundă. Urechea e frumoasă. Nu ştiu ce înseamnă o ureche frumoasă.
     De când nu mă mai bărbieresc din urechile mele încep să răsară fire de păr. Înainte mi le tundeam după ras. Ştiu că urechile mele sunt şi mai urâte cu firele alea de păr la vedere.
     Din urechile femeii nu creşte păr.
     Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud.
     Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă?
     Femeia spune: Vrei să te pişi? Vrei să te caci?
     Ceasul meu e tavanul.
     Înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziţi. Doriţi să beţi apă? Doriţi să mâncaţi supă? Doriţi să vă goliţi vezica? Doriţi să vă uşuraţi intestinul?
     Nu mă deranjează că nu mai vorbeşte aşa. Dă la o parte pătura, îmi trage în sus cămaşa de noapte şi-mi ţine o sticlă în faţa pulii. Sau îmi împinge o ploscă sub cur.
     Femeii nu-i vine uşor să mă şteargă la cur. Dar ce pot să fac.
     Când femeia a fost ultima dată în cameră mi-a spus: Cineva ţi-a trimis flori. Le-am aruncat imediat în găleata de gunoi.
     De ce nu le-ai luat acasă la tine?
     Pentru că era un fel de legătură cu groapa.
     Cine le-a adus?
     O femeie.
     Când mai vine femeia aia trimite-o la mine. Vreau să vorbesc cu ea.
     Nu ştiu cât timp a trecut de când nu mi-a mai trimis nimeni flori. Dar azi e una aici care spune: De data asta nu am adus flori.
     Întrebarea: Cum te cheamă - ar fi absurdă. Nu-mi amintesc în general numele oamenilor. Nici obrazul femeii nu-l pot recunoaşte. Nici vocea. Aş putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povesteşte. Poate mi-a mai povestit asta cândva.
     Spune: Să trebuiască să te văd zăcând aici.
     După asta n-o recunosc.
     Spune: Când mă gândesc ce frumos era între noi.
     Nici după asta n-o recunosc.
     Spun: De ce nu mă săruţi.
     Femeia spune: Dar ţi-au scos toţi dinţii.
     Femeia are dreptate. Recunosc că amintirea poate să înşele când nu mai ai dinţi. Acum nici nu aş fi în stare să-mi închipui cum m-ar putea săruta. Limba ei ar intra într-un sac de piele găurit. De jur-împrejur cresc peri de barbă muiaţi în supă. Şi mai expir şi un aer împuţit. Respiraţia mea e singurul lucru pe care îl mai miros.
     Femeia care mă şterge la cur mi-a spus odată: Puţi într-un asemenea hal că-l îndupleci şi pe necuratu.
     Am spus: Asta e cufureala mea.
     Nu: a spus ea. Tu puţi pur şi simplu. Toată camera pute a tine.
     Cum v-am spus, eu nu simt nimic.
     Dumnezeule, chiar şi fără dinţi aş vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pâine fără coajă şi mi-a vârât jumătate din ea în gură. Nu am reuşit. Femeia a râs şi a mâncat singură bucata de pâine.
     Unghiile mele cresc încă, probabil şi unghiile de la picioare. Ştiu, pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii aşa de lungi că-mi faci silă.
     Da, de acord. Dar nici una dintre femei nu-mi taie unghiile de la mâini. Unele femei ar trebui totuşi să-şi amintească în părţile lor moi de degetele mele. Dar oricum mi-e egal; nu-mi mai folosesc degetele, nici picioarele.
     Odată am avut chef să fumez o ţigară. Cu asta mi-a mers mai bine decât cu mâncatul pâinii. Femeia mi-a vârât o ţigară în gură. Am avut probleme; cum să fac să nu-mi cadă ţigara din gaura pielii mele. Femeia a ţinut ţigara în locul meu şi eu am tras un fum adânc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tuşit până am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borâtura de supă mi-a urcat în gât. Femeia a fumat singură ţigara. Pe urmă a şters mizeria.
     Ştiu că voma miroase a acru. Dar eu n-am mirosit nimic. Femeia a spus: Tot răul e spre bine.
     La început m-am mirat că o muscă îmi tot dă târcoale nasului. Nu am simţit-o. Nu pot simţi nimic pe nasul meu. Am văzut musca. Cel mai bine o văd când închid un ochi. Oricum atunci nu o văd decât dintr-o parte. Când închid şi deschid ochii cu schimbul văd musca concomitent din ambele părţi. De obicei nu face nimic. Pe nasul meu nu găseşte nimic de mâncare. La început nu mi-am putut explica de ce musca îşi pierde atâta timp pe nasul meu. Între timp am început să înţeleg. Mai tot timpul zac cu gura căscată. Mereu am ceva de oferit muştei. Asta mă linişteşte. Dintre toate fiinţele musca îmi este cea mai apropiată. Nu aşteaptă nimic de la mine decât puţină putoare şi îmi e fidelă.
     Nu ştiu de unde-şi procură cele necesare traiului zilnic. Uneori zboară de la mine. Poate zboară pe vreo duşumea şi găseşte acolo câte ceva. Poate zboară în oala pe care mi-o împinge femeia sub cur şi găseşte acolo câte ceva. Dacă aş ştii asta. Aş putea să mă bucur de muscă cu sentimentul plenar că am grijă de ea. Eu, în situaţia mea mizerabilă, un binefăcător.
     Uneori musca mă priveşte. Ochii ei spun: Ei, bătrâne? Totu-i O.K.? - Ochii mei spun: Hallo, fato, cum merge treaba? Cum de m-ai găsit?
     Uneori, când lâncezesc aşa fără nici un gând, îmi apare în faţă pizda unei femei. Nu mai ştiu cum o cheamă pe femeie. Îi doresc să mai trăiască. Pizda ei ar fi meritat asta. Nu ştiu decât atât. Pizda acestei femei a fost cel mai fin lucru pe care l-am văzut şi l-am simţit vreodată. Dacă aş mai fi văzut sau simţit ceva la fel de fin aş fi putut să-l compar cu pizda asta. Cu alte cuvinte, era o pizdă unică în fineţea ei.
     Pentru că uneori simt ceva neobişnuit pe spinare, am spus: Ce se întâmplă cu spatele meu?
     Femeia care-mi aduce apa m-a ridicat în capul oaselor. A spus: Eşti uşor ca un fulg. Hai să vedem.
     S-a uitat la spinarea mea şi a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuieşte.
     Aflasem întocmai ce era cu senzaţia aia ciudată şi femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate.
     Ultima oară am dormit neliniştit. Îmi umbla prin cap pizda aia cea mai fină pe care o văzusem şi simţisem vreodată. În clipa aceea s-a mişcat ceva sub pat. Aud. Dar nu am vrut să mă las sustras de la pizdă. Mă gândeam la femeia care mi-a spus: Eşti aşa de mare şi pizda mea e aşa de mică. - Una ca asta nu se uită uşor. De multe ori femeile mi-au spus exact pe dos. Până şi femeia care îmi ţine sticla în faţa pulii mi-a spus: Chiştocul tău nenorocit.
     Când femeia şi-a apropiat odată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am spus: La mine sub pat se mişcă uneori ceva. - Ea a făcut: Sst! şi a şoptit: Sub patul tău e unul noaptea.
     Sunt avertizat. De atunci am un somn agitat. Nu vreau să mă trădez. Cine ştie ce bolborosesc în somn. Bolborosesc uneori şi când sunt doar pe jumătate adormit. Poate mi-a ieşit din gură cuvântul pizdă. Mă bucur că am uitat numele femeii cu pizda cea mai fină. Nu vreau s-o trădez nici în ruptul capului.
     Musca e complicea mea. Are ochi care vorbesc. Cu siguranţă că l-a văzut pe bărbatul de sub pat. Dar pe întuneric bărbatul nu poate să vadă ce spun ochii muştei. Bărbatul ăsta nu ştie că musca îşi petrece timpul pe nasul meu. Bărbatul ăsta nu ştie că-mi pute gura. Bărbatul ăsta nu ştie că îmi deschid şi îmi închid cu schimbul ochii. Ştie cel mult că probabil musca trăieşte datorită mie, e întreţinuta mea. N-are decât să ştie. Atunci ştie că nu sunt singur. Eu şi musca suntem doi. Dar el e singur şi în orice caz e sub pat.
     Ce vrea ăla?
     Pesemne c-oi fi un pericol public. Fiindcă vorbesc cu femei. Fiindcă mi se dă o cămaşă de noapte curată în fiecare săptămână. Fiindcă hârtiile mele zac la îndemână în sertarul noptierei. Fiindcă boarfele mele, rufele şi pantofii sunt împrăştiate la o distanţă la care pot ajunge. Fiindcă nu mă mai bărbieresc. Fiindcă îmi creşte păr din urechi. Fiindcă mai vorbesc. Fiindcă mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic sau aproape nimic. Fiindcă beau apă. Fiindcă beau supă. Fiindcă mă piş. Fiindcă mă cac. Fiindcă citesc timpul de pe tavan. Fiindcă nu primesc flori. Fiindcă vreau să fiu sărutat. Fiindcă put pur şi simplu. Fiindcă vreau să mestec ceva. Fiindcă unghiile mele mai cresc şi probabil şi cele de la picioare. Fiindcă nimeni nu-mi taie unghiile de la mână. Fiindcă vreau să fumez. Fiindcă tuşesc. Fiindcă vomit. Fiindcă spinarea mea zemuieşte.
     Oare cearşaful şi salteaua sunt destul de compacte şi impermeabile? Şi dacă nu? Un pic de pişat şi de cufureală tot curge pe de lături când îmi fac nevoile. Şi zeamă din carnea crudă de pe spinarea mea. Ăla de sub pat trebuie să înghită pişatul, căcatul şi zeama cărnii mele.
     Uneori dimineaţa mă simt proaspăt. Atunci am chef să fiu bărbierit. Atunci am chef să fiu spălat cu apă rece. Dar femeia care îmi dă supa nu mă rade şi nu mă spală. Mi-a spus: Oricum e inutil.
     De ce?
     Mi-a ţinut oglinda în faţă şi mi-a zis: Priveşte singur. - De atunci ştiu cum arată gura mea şi că în jurul ei cresc peri lungi muiaţi în supă.
     Chiuveta şi cele două prosoape sunt de prisos. De ce se află aici?
     Femeia a spus: Pentru următorul.
     Uneori femeia deschide fereastra. Aerul proaspăt, cald sau rece poate că-mi prelungeşte viaţa. Dar femeia spune: Duhoarea ta o să mă termine.
     Deunăzi am auzit prin fereastra deschisă voci de copii. Am spus: Ce copii sunt ăştia.
     Sunt copiii bărbatului de alături, a spus femeia.
     Am spus: Când vin copiii mei?
     Femeia a spus: Când ai să mori.
     Am spus: Când am să mor vreau în sfârşit să fiu ras şi spălat cu apă rece.
     Femeia a spus: Cine mai face azi aşa ceva?
     Am spus: Aşa cum arăt acum n-o să mă vadă copiii mei!
     Femeia a spus: Zi-le lor, ce-mi spui mie.
     E un miracol că mai am păr în barbă şi pe umeri. Peste tot unde aveam înainte păr acum nu mai am. Am remarcat asta pe când mai puteam să stau în picioare, să umblu şi să stau jos. Nu am păr pe cap şi nici în jurul pulii. Nu am păr pe piept şi nici pe picioare. Nu pe braţe şi nici în nas. Nu tu păr la subraţ, nu tu sprâncene, nu tu gene. Mai demult m-ar fi indispus această lipsă de păr. Pentru că femeia cu cea mai fină pizdă mi-a spus: Iubesc părul tău de pe cap, flocii tăi, îţi iubesc părul de pe piept, părul de pe picioare. Părul de pe braţe, părul din nas. Îţi iubesc părul de la subraţ, sprâncenele, genele.
     Lipsa părului are avantaje. Nu mai trebuie să mă scarpin în cap, la pulă, pe piept, pe picioare, pe braţe, în nas şi la subraţ.
     Femeia cu cea mai fină pizdă nu a spus niciodată: Iubesc părul din barba ta, iubesc părul din urechile tale. Îmi doresc să-mi cadă şi părul din barbă şi părul din urechi.
     Şi lipsa dinţilor are un avantaj. După ce mănânc nu mai trebuie să mă scobesc între dinţi.
     Cu tot părul, am fost urât de când mă ştiu. Fără o bună parte din păr sunt şi mai urât.
     Am iubit frumuseţea femeilor. La femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce le plăcea tuturor bărbaţilor. Mie mi-au plăcut picioarele groase. Mi-au plăcut urechile mari. Burţile proeminente. Din păcate nu am cunoscut niciodată o femeie care să fi avut în acelaşi timp picioare groase, urechi mari şi o burtă proeminentă. Musca de pe nasul meu se apropie de idealul meu de frumuseţe.
     Odată i-am spus muştei: Eşti o femeie frumoasă.
     Musca a spus: Păcat că ne-am cunoscut atât de târziu. Mi-ar fi făcut plăcere să mă plimb prin părul tău de pe piept.
     I-am spus: Plimbă-te prin barba mea. Plimbă-te prin urechile mele.
     Dar musca a dat doar din cap. Perii din barbă şi din urechi se pare că nu sunt agreaţi de unele femei.
     Mai demult ascultam des muzică. Azi nu mai am ocazia. Dar musca a zburat de câteva ori prin dreptul urechii mele stângi. În urechea mea asta era muzică.
     Când mă gândesc în urmă la părul de femeie, mă gândesc la părul de pe picioare şi de pe pizdă. Părul de pe picioare trebuie să fie deschis la culoare, scurt şi moale. Părul de pe pizdă trebuie să fie moale, lung şi des. Mă gândesc cu plăcere şi la părul de la subţiori. Şi ăsta trebuie să fie des, lung şi moale. Părul de pe pizdă şi cel de la subţiori stau laolaltă în creierul meu. Nu ştiu ce spun alţi bărbaţi despre asta.
     Picioare, urechi, burţi şi păr. Şi ce altceva. Voci. La sfârşit mi-au plăcut vocile sonore, deşi la început le preferam pe cele joase. Explicaţia e simplă. Vocile sonore pot să sune drăgăstos, cele joase par lipsite de dragoste.
     Ar fi trebuit să învăţ să fiu singur. Acum e prea târziu. Dar sunt consolat. Musca mi-a spus: Rămân până la sfârşit cu tine. Rămân şi după aceea. Până când se poate.
     Dacă aş fi învăţat să fiu singur nu m-ar vizita atâtea femei. Ca să fiu sincer, nu am nici un chef să-mi amintesc de trecut. Nu vreau să mă gândesc unde am greşit. Asemenea gânduri îmi deranjează digestia. Amintirea trecutului e o cufureală. Viaţa în prezent este porcăită la nesfârşit.
     În viaţa mea au existat şi lucruri frumoase. Îmi plăcea să mă spăl pe dinţi. Era plăcut să-ţi sugi dinţii curaţi.
     Nu mai ştiu când a fost asta. O femeie a venit la mine şi mi-a spus: E la fel ca înainte. Nu faci nimic pentru mine. Măcar dac-ai avea bani.
     Bani? În noptiera mea sunt bani. Ia-ţi cât îţi trebuie. - Femeia a luat banii din noptieră. Femeia a spus: Asta e tot? Vrei să mă tragi în piept?
     Dacă n-aş avea-o pe muscă, aş încheia socotelile.
     Femeia care nu mă rade spune: Nu trăim decât o singură dată.
     Trebuie să mă gândesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat?
     Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii.
     Ce îi spun muştei la despărţire?
     Oare o să mai pot să plâng?
     Când am plâns?
     Mama a spus: Când ai venit pe lume.
     Odată am plâns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plâns pentru că ea a plâns. De ce a plâns, nu ştiu.
     Mi se pare normal să mai plâng o dată la sfârşit, pentru că nu mai pot să mă uit la tavan.
     Alaltăieri sau ieri au venit două femei în acelaşi timp la mine. Una a spus: Dacă nu mâncai atât de gras. Dacă nu fumai ca un descreierat. - Cealaltă a spus: Dacă făceai sport. - Prima a spus: Dacă nu înşirai atâtea femei. - Cealaltă a spus: Dacă nu-ţi prăjeai toată noaptea creierul la bec.
     Fiecare a spus ce trebuie.
     Şi eu am spus: Dar cine a gătit? Voi. Cine mă punea să i-o trag? Voi.
     N-ar fi trebuit să spun asta. Prima i-a spus celeilalte: Ce?
     Şi s-au evaporat repede.
     După vizită mi-a venit cheful să fluier un cântec. Dar cu buzele mele nu mai reuşesc. Aş vrea să ştiu cum arată gura mea când zâmbesc. Zâmbesc mereu când nu e nimeni în cameră să-mi poată ţine o oglindă în faţa ochilor.
     Noaptea am vrut din nou să ascult muzică. Musca dormea cine ştie pe unde. Nu-mi făceam iluzii că ar putea să-mi zboare pe lângă ureche. Mi-am fredonat singur ceva. De m-ar fi auzit musca, poate că trecea pe aici. Am fi fredonat în duet.
     Să-mi reproşez că am fost cum sunt? Nu pot să mă gândesc la o femeie fără să mă gândesc la altă femeie.
     Una credea că o iubesc şi cealaltă credea că o iubesc. Le iubeam deopotrivă. Fără rea intenţie. Le cădea bine la amândouă. Şi mie. Dar era şi complicat. Trebuia să-mi împart timpul. Să-mi inventez pretexte. Trebuia să cumpăr de două ori pe atâtea flori. Trebuia să fac duş de două ori. Nu aveam voie să le confund numele. Atunci am învăţat să nu mai folosesc nume pentru femei. La un moment dat tot le confunzi. M-au ajutat cuvintele de alint. Două, trei, ajung. Abia acum îmi dau seama că nici o femeie nu a vrut să-i spun pe numele ei adevărat. Dragostea te face surd.
     Nu îmi reproşez nimic. Încă de pe-atunci eram mulţumit dacă una mi se adresa uneori cu numele celuilalt.
     Scrisorile de dragoste le scriam fără formula clasică de adresare. În loc de asta foloseam cele două, trei cuvinte de alint. Însă la adresă trebuie să fim atenţi. Odată am confundat adresele. Nu s-a întâmplat nimic. Scrisorile mi-au fost returnate. Destinatar necunoscut. A trebuit să adresez două plicuri noi. Asta a fost tot. Poate că acum am confundat scrisorile. Dar în scrisorile mele de dragoste nu existau niciodată locuri şi timpuri precise. De pildă, în loc de: Ieri, a fost grozav cu tine în Stadtwald - am scris: A fost grozav cu tine.
     Nu ştiu cum se numeşte femeia care nu mă spală. Pot să jur că n-am avut nimic cu ea. Am cunoscut-o abia când m-au vârât în camera asta. Sta lângă uşă şi a spus: Să intre următorul. - Când îmi dă la o parte pătura şi-mi trage-n sus cămaşa de noapte să-mi ţină sticla în faţa pulii, nu tresare nimic.
     Aş fi curios ce s-ar întâmpla dacă ar fi goală. E mai tânără decât mine. Ce-ar fi să-i spun: Hai, dezbracă-te.
     Aş putea să-i văd măcar părul de la subţiori. Aş putea să-i văd măcar părul de pe pizdă. Aş putea să-i văd măcar părul de pe picioare. Dacă are păr pe picioare. Dar mă tem că s-ar putea să spună: Cur ahtiat şi nenorocit ce eşti. Nu vezi că tot nu ţi se mai scoală nimic.
     Câţi ani am, am uitat. Trăiesc de mult. Aş putea să rog o femeie să caute prin hârtiile mele de când trăiesc. Dar nu vreau să mă dezvălui până-ntr-atât. Principalul e că exist.
     După ce mor vor trebui să cerceteze când m-am născut. Pentru certificatul de deces. Poate şi pentru ferpar. S-ar putea ca unii să se mire de cât de tânăr eram. Aş fi putut să smulg copacii din rădăcini.
     Femeia care deschide uneori fereastra e în cameră. Spun: Eşti măritată?
     Spune: Bărbatul meu a murit. A fumat prea mult. Pe urmă m-am căsătorit cu Hans. Ce l-a dat gata pe ăla nu ştiu. A vomat sânge.
     Păcat că nu am telefon. S-ar găsi vreo femeie să-mi ţină telefonul la ureche şi să formeze un număr.
     Nu am crezut niciodată într-un Dumnezeu. Cum aş fi putut? Am văzut atâta căcat. Un Dumnezeu n-ar fi tolerat asta.
     Dar în ultima vreme aş vrea să vorbesc cu o preoteasă. N-am avut niciodată o preoteasă. Am cunoscut un preot. Ăla mi-a spus: Dacă vreţi, vă asist să ajungeţi sub pământ. Sunt renumit pentru blândeţea înhumărilor mele.
     Pe mormântul meu deschis vreau să răsune blues-uri de pe bandă. Pe sicriul meu vreau să fie amplasat un microfon. Sicriele sunt bune conducătoare de rezonanţă. Presupunând că în afară de mine nu se află nimic în sicriu. Unele firme de pompe funebre umplu sicriele cu talaş să nu stea cadavrele prea adânc în ele. Unele firme de pompe funebre umplu sicriele cu resturi menajere sau cu reviste porno. Păstrează pentru asta resturile menajere şi hârtia veche. Sicriele umplute nu sună. Vreau un sicriu care să sune. Asta e ultima mea dorinţă.
     Nu primesc telefoane.
     Nu primesc nici medicamente. Cu mine îşi permit orice. Dar poate nici nu-i adevărat că sunt bolnav. Atunci de ce să primesc medicamente. Medicamentele sunt periculoase. Şi scumpe. Sunt destui bolnavi care au nevoie de medicamente. Eu mănânc zdravăn. Eu beau zdravăn. Nu trebuie să-mi spună nimeni de două ori: Dacă nu mănânci cum trebuie îţi pompăm supa în cur. - Urăsc clizmele.
     Mama îmi făcea clizme. Eşti constipat, puiule! Niciodată nu ajungeam până la closet. Zeama aia puturoasă mi se prelingea pe picioare. Lăsam după mine o urmă de duhoare. Greul îi revenea mamei. Se târa după mine cu cârpa de şters pe jos.
     Le-am spus femeilor mele: Nu le faceţi clizmă copiilor! Asta umileşte.
     Dacă aş şti unde sunt copiii mei. Au fost cazuri când câte-o mamă m-a anunţat. Una a spus: Nu e nevoie să te sinchiseşti de copil. Dar să ştii că ai unul. - Cealaltă a spus: Mi-ar fi mai uşor dacă te-ai sinchisi de copil. Dar nu vreau să te cunoască. Altfel ajunge şi el un căcăcios la fel ca tine. A treia a spus: Să te bată Dumnezeu că n-ai întrebat niciodată dacă am un copil de la tine. - Poate nici nu avea.
     Majoritatea bărbaţilor pe care îi cunosc ştiu câţi copii au. Femeile o duc mai bine în privinţa asta. Ele îşi cunosc copiii. De multe ori nu ştiu însă câţi copii ar fi putut avea. Ştiu asta de la mama. Uneori încerca să-şi numere avorturile. De fiecare dată ajungea la alt număr.
     Pe toate femeile pe care le-am iubit le-am iubit. Am făcut pentru ele tot ce-am putut. Niciodată n-a fost de-ajuns. Totdeauna m-am ales cu vorbe proaste. De pildă: Târâie-brâu nenorocit ce eşti. - Sau: Numai gura-i de tine. - Sau: cur pictat. - Asta mi-a amintit de clizmele copilăriei mele.
     Toate femeile pe care le-am iubit au făcut pentru mine tot ce-au putut. Totdeauna mi-a ajuns.
     Primul om din viaţa mea a fost mama. Ultimul om e musca. Tot binele ne vine de la femei.
     Până şi doctoriţa e o femeie. M-a consultat înainte de a intra în magherniţa asta. Privirea ei era compătimitoare. Atingerile moi. La despărţire mi-a pus mâna pe umărul stâng. Fără reproş. Ultimul lucru pe care l-a rostit a fost un cuvânt muzical: Muribundus. - Nu am avut niciodată o doctoriţă. Îmi doresc să-mi scrie certificatul de deces. Ar fi de parcă aş primi o carte poştală.
     Nu primesc niciodată scrisori. Doar sunt unii care îmi cunosc adresa. Probabil îşi spun: Dar ăla nu răspunde. - Scrisul cere scris.
     Vreau măcar să fie anunţaţi toţi că am murit. Îi spun femeii care mi-a spus că noaptea e unul sub patul meu: Ia agenda mea cu adrese din noptieră şi trimite la fiecare adresă o carte poştală: La data de cutare şi cutare s-a stins din viaţă - şi numele meu.
     De unde vrei să procur cărţile poştale. Cine le plăteşte. Şi cum te cheamă de fapt.
     Spun: Banii nu contează. Îmi vinzi boarfele, rufele, pantofii. Numele meu stă scris în buletin.
     Femeia spune: Şi cu ce m-aleg eu din afacerea asta.
     Îi spun: Ai o inimă. Fii atentă la cum am să mor. În funcţie de asta scrie:... s-a stins uşor... sau:... s-a stins în chinuri grele... - Dar să nu scrii când are loc înhumarea. Nu vreau să le oblig pe femei să plângă la groapa mea.
     Femeia spune: După tine n-o să verse niciuna vreo lacrimă.
     Pe urmă mi-am amintit că am nevoie de oameni care să asiste la înmormântare ca să poată asculta prin microfonul de pe sicriul meu blues-uri.
     Femeia a mai spus: Bărbatul de sub pat crede că îl ajut. L-am lăsat să creadă asta. Dar îţi spun ce vrea să ştie: Dacă ţi se mai scoală. Se teme că mai faci un copil. Criminalii fac criminali: a spus.
     Criminal.
     Vrea să se pună de-a curmezişul dacă faci ceva.
     Nici nu greşeşte prea rău. Aş avea chef să mai fac un copil. Dar cui?
     Doar vin destule femei aici.
     Dar alea nu vor.
     Ziua ar mai merge. Când bărbatul nu e sub pat.
     Crezi că aş putea?
     Încercarea moarte n-are.
     Ce-ar fi s-o fac cu tine?
     Mă mai gândesc. Oricum l-aş avorta. Dar azi nu se poate. Tocmai sunt la ciclu. Peste două săptămâni îţi spun exact.
     I-am spus femeii: Când am să fiu mort să nu-mi legaţi maxilarul. Arată ca dracu.
     Femeia a spus: E obligatoriu. Altfel îţi iese căcatul pe gât. Aşa ceva pute insuportabil. Trebuie să-ţi lipim şi anusul.
     N-aveţi decât s-o faceţi: am spus: Tot nu vede nimeni.
     Aşa-i: a spus: Aşteaptă numai.
     Am spus: Fă-mi o injecţie, vreau să crăp.
     Şi ea: De ce.
     Pentru că sunt incurabil.
     Ho, că nu vin turcii. Ai dureri insuportabile?
     Nu.
     Atunci? Şi în afară de asta, trebuie să-ţi exprimi de mai multe ori dorinţa de a muri.
     Asta o fac cu plăcere.
     Şi ea: Cată mai întâi să ai dureri insuportabile.
     Într-o zi a venit bătrâna la care am locuit ani în şir, pe când nu aveam încă o locuinţă. Acum se apropie de nouăzeci.
     A spus: Ei, tinere. Ce-ţi mai face viaţa?
     Am spus: Nu ştiu. N-am mai auzit de mult nimic de ea.
     Îmi spune: Am făcut o baie de plante. Ia pune mâna.
     Îmi întinde braţul ei ciolănos.
     Mi-a zvâcnit umărul stâng.
     Îmi spune: Bărbatu-meu a fost director la berărie. Beau zilnic bere caldă. Te menţine tânăr.
     Am spus: Dacă ar fi invers ar fi mai rău. Ce vă face fiica?
     Aia n-are decât şaptezeci şi nu se mai dă jos din pat. Ce noroc că nu s-a încurcat cu dumneata. Altfel aţi zăcea aici în doi.
     Sunt mulţumit. N-am ce să cer în plus.
     Să ceri. Să ceri. Am ştiut totdeauna că din dumneata n-o să iasă nimic. Adunaţi-vă în sfârşit. Puneţi-vă pe picioare. Lumea e mare. Norocul te aşteaptă pe stradă.
     Am spus: Ce vă face ginerele?
     Ăla! Mi-a tras cu pantofu-n cap de mi-a ţâşnit sângele pe urechi. Pentru că am plescăit la friptura de duminică. Mă gândeam eu că o să-i supravieţuieşti. Ce-i drept, a murit de curând, porcu dracului. A bătut-o şi pe fiică-mea. Ea l-a mai şi iubit pentru asta. Sau s-a prefăcut doar.
     În ultima vreme nu ştiu unde sunt. Acum iar. Unde sunt de fapt?
     Femeia care vede întruna de mine spune: E ceva?
     Spun: De ce intri mereu.
     Nu intru mereu. Intru în fiecare oră. Fiindcă trebuie să văd dacă mai trăieşti. E loc puţin aici. Când mori trebuie să fii ridicat imediat. Aşteaptă şi alţii salteaua ta.
     Ţi-am spus doar că vreau o injecţie.
     Ah, ah, voi bărbaţii, mereu aşteptaţi totul de la alţii. Fă singur ceva. Ce crezi, câţi sunt aici care vor să moară. Să-ţi intre odată în cap ce viaţă duci, un adevărat lux. Profiţi de timp şi blochezi zile în şir magherniţa asta. În toiul verii merge mai repede. Mă plictiseşti tot mai mult. Mereu acelaşi obraz. Încet, încet, îţi cunosc şi curul.
     Singura bucurie pe ziua de azi a fost musca mea. Ea îmi spune tot. Asta da, iubire. Mi-a spus: Tipul din camera vecină s-a luat de mine. A spus: Te rog, nu pleca. Am nişte gâlme purulente sub braţ. Poţi să-ţi instalezi acolo patul de lăuzie. Copiii tăi vor avea un cuibuşor cald şi multă hrană bună pentru ei. - Am spus: Nu, nu. Nu sunt singură. N-am nevoie de puroiul tău. Partenerul meu are spinarea jupuită. Acolo e cald şi mâncare destulă. Nu sunt un fan al puroiului. Prefer supa de sânge pentru copiii mei.
     Musca mea. I-am spus: Aşează-te pe buzele mele. Vreau să te sărut.
     Musca e singura fiinţă pe lume care are ceva pentru mine. Acum ştiu ce o să-i spun la despărţire: Ascultă. Îţi dăruiesc ochii mei. Visez că mă priveşti în ochi după ce am murit. Citeşti în ei cum îmi merge în drumul spre iad. Bea-mi ochii înainte de a-ţi lua definitiv rămas-bun de la mine.
     Musca mi-a spus: Îţi mulţumesc. Vreau să fac tot ce mi-ai spus. Am să le povestesc copiilor mei ce gust dulce-sărat au avut ochii tăi. Păcat că ai să fii înhumat sau incinerat. În alte părţi morţii sunt depuşi în copaci. Acolo aş fi avut voie să rămân cu tine până la sfârşitul zilelor mele. Aş fi putut să mă instalez comod în orbita unui ochi de-al tău. În cealaltă şi-ar fi găsit copiii mei adăpost. Craniul tău ar fi un minunat teren de joacă. Copiii ar putea să se caţere în el. De pe marginea ochiului tău ar putea să facă primele încercări de zbor.
     Da, păcat: am spus.
     Femeii care îmi reproşează viaţa mea luxoasă i-am spus: Să nu-mi închizi ochii. I-am promis muştei că îi las ei.