***
Mereu am atras oamenii care ştiu să scuipe
piesă scurtă de Anca Cioroboiu
Mereu am atras oamenii care ştiu să scuipe
piesă scurtă de Anca Cioroboiu
Personaje:
Sergiu - Un student uşor instabil.
Andrei - Cel mai bun prieten de pe planetă. Mai stabil decât Sergiu.
Pe o străduţă îngustă, slab iluminată. În dreapta, intrarea unui local. Vizavi, mai multe tomberoane.
Vreme de după ploaie, întuneric şi răcoare.
(Uşa barului se deschide iar Sergiu e trântit afară de către o figură necunoscută, probabil paznicul.)
Sergiu: Nu cred că m-aţi înţeles, eu n-am vrut să vă jignesc. Sincer, m-aţi înţeles total greşit, n-am fost deloc recalcitrant, ce dracu -
(Uşa barului se închide.)
Cum bă să aveţi doar bere Redd's? Ce-i aia, suc? Cidru? Cum să mă îmbăt cu ceva pe care scrie "Cranberry Crush"? Aveţi nişte furnizori de rahat... Şi voi şi ei!
(Se aşază pe bordură, tremură, fumează o ţigară şi ia câte o gură din sticla de bere. Fredonează printre fumuri. Apucă sticla cu ambele mâini şi i se adresează.)
Sergiu: Un câine intră într-un bar şi comandă un martini cu gheaţă. "Nu văd prea des pe-aici câini care beau martini", zice barmanul. Câinele răspunde: "Nici nu mă miră, la ce preţuri aveţi..."
(Râde singur la gluma pe care tocmai a zis-o.)
Sergiu: Ce tâmpit... De la Andrei ştiu gluma asta. (Indică cu degetul intrarea barului.)
Eram la mate în clasa a 7-a şi ne-a scos pe amândoi afară pentru că râdeam. Am chiulit de la toate orele în ziua aia. Ne-am dus la maică-sa la birou şi ne-am jucat pe calculator până seara. Parcă ne-a comandat şi pizza... (Brusc, elucidat.) Da, ne-a comandat pizza! Am făcut toxiinfecţie alimentară şi am stat acasă toată săptămâna. Ce fain a fost. (Râde.) Chiar, oare pe unde naiba e Andrei?
(Se ridică şi încearcă să se uite pe geamul expus al barului. Nu vede nimic. Îşi scoate telefonul şi apelează pentru câteva secunde, apoi îl îndeasă înapoi în buzunar. Se mai uită de câteva ori pe geam, apoi la sticla lui de bere.)
Sergiu: Sigur s-a îmbătat. El bea votcă de obicei, îi plac shot-urile alea overpriced şi diluate cu apă de la robinet, se ia imediat de la ele. Mai şi vomită câteodată. Na, eu îl înţeleg. Cine are chef să stea pe telefon când e beat?
(Stinge ţigara cu piciorul şi se plimbă pentru a se încălzi.)
Prima oară când m-am îmbătat n-am vrut să vorbesc cu nimeni. Sor-mea avea 15... Ba nu, avea 16 ani. Făcea cozonac de Crăciun şi n-a găsit esenţă de rom aşa că a luat o sticlă de rom de la chioşc. Nu te întreabă nimeni câţi ani ai la chioşcurile de cartier! Mă rog, ea s-a apucat să gătească şi eu am fugit cu sticla de rom în cameră.
Am băut doar câteva guri şi mă ardea gâtul ca naiba. M-am speriat atât de tare încât am stat închis în cameră până a venit mama să mă caute. Ţin minte că trebuia să ies cu Andrei la patinoar în ziua aia şi n-am mai ieşit. A fost supărat pe mine câteva luni.
(Tace pentru câteva secunde, verifică din nou geamul şi telefonul. De data asta, abonatul nu poate fi contactat. Telefonul e închis. Tremură de frig.)
Sergiu: Bine, dacă stau să mă gândesc, nu-mi amintesc să fi fost vreodată la patinoar. Mereu am vrut, dar nu m-am dus niciodată. (Calcă într-o băltoacă.)
Uite, la piscină am fost de multe ori. Chiar acum doi sau trei ani am căzut de pe tobogan şi mi-au pus doctorii patru copci aici. (Îşi palpează capul.) Una, două... Hai că sigur au fost patru... Uite, trei... Mă rog. Ideea e că am o cicatrice nasoală, dar nu se vede de păr. Anul trecut, la aceeaşi piscină, m-am certat cu un tip beat care i-a zis lui soră-mea că e numai bună de luat-... acasă. De luat acasă. Şi l-am pocnit. Şi m-a pocnit şi el pe mine şi mi-a curs sânge din nas. Uite, eu am 1,79, 1,82 dacă port ghete. Andrei are 1,90. Uneori cred că ar fi putut să se bage şi el. (Uşor nervos.)
Ce dracu, soră-mea e şi soră-să.
Adică, nu e responsabilitatea lui... Nu-i obligat s-o facă. Dar eu am făcut-o de nu-ştiu-câte ori pentru el, ai mei i-au mai ajutat pe ai lui... Chiar, Mirela nici nu ştie că e aici. Săraca maică-sa, e o femeie foarte ok. L-a iertat şi când i-a furat bani de pe card, şi când i-a condus maşina fără permis, şi când a făcut-o de râs în curtea şcolii după ce i-a zis că e nesimţită fiindcă nu-i cumpără cel mai nou model de Iphone... Mă rog, treaba lor. Family business.
(Pauză. Dă pe gât berea pe care o mai are şi aruncă sticla la tomberonul de vizavi. Se sprijină cu palmele de tomberon şi se uită în gol.)
Maică-sa ca maică-sa... Dar oare eu cu ce i-am greşit? Uneori am impresia că mereu am atras oamenii care ştiu să scuipe. (Îşi ridică privirea.) Vreau să zic...
(Explicativ.) Îmi amintesc de scena aia proastă din Titanic în care Jack o învaţă pe Rose cum să dea o flegmă în Atlantic. Aşa mă simt acum. Dacă ar exista un magnet de salivă, probabil aş fi eu. Dacă ar exista un termen, în dicţionar, pentru asta, ar fi o poză cu mine în dreptul lui. Nu sunt nici măcar bucata aia de asfalt pe care scuipă cineva ce tocmai şi-a scos măseaua de minte. Sunt un spaţiu bine delimitat, cu săgeţi, şi toate cele, să ştie toată lumea cine sunt. Şi ştii ce sunt? Bătaia lui de joc. Aş putea să fiu mort de beat în gunoiul ăsta. Aş putea să-mi vomit ficaţii aici, să mă înec, să intru în şoc hipotermic, să-mi sparg capul de bara aia sau să vină un nebun, să mă taie-n bucăţi şi să mă îndese în pubela asta... N-ar observa. Sunt sigur că n-ar observa. De ce dracu să observe? (Pauză.)
Ce pretenţii am. Ce important mă cred. Sincer, mă uimesc pe mine! De ce s-ar comporta decent cu mine, dacă nici măcar pe mă-sa n-o respectă?
(Telefonul sună. Sergiu se caută frenetic prin buzunare, înjură în şoaptă căutându-l. Telefonul se opreşte din sunat exact în momentul în care Sergiu îl găseşte. Sună înapoi: abonatul nu poate fi contactat.)
Sergiu: Unde dracu eşti? Jur că dacă eşti cu Sara îţi sparg faţa, mă auzi? (Ţipă la telefon.) Bă... Andrei! Bă! (Dă să îşi arunce telefonul pe jos, dar renunţă şi îl aşază pe marginea tomberonului. )
Sergiu: Mi-a promis, nenorocitul mi-a promis că azi mă ajută să mă combin cu Sara.
(Se întoarce spre bar şi îşi lipeşte mâinile de geamuri, strigând spre interiorul barului.)
Sergiu: Unde eşti, dobitocule?
(Nervos, se îndepărtează.)
Sergiu: Nici măcar n-am vrut să fiu aici, nici măcar nu-mi place căcatul ăsta de loc... Ar merita să-i spun Adinei tot. L-am acoperit ca un bou de fiecare dată. Şi el în loc să spună "Doamne ajută" se freacă de Sara cu fiecare ocazie pe care-o prinde.
(Revine brusc la intrarea localului şi ţipă către interior.)
Sergiu: Ştie Adina că ţi-ai tras-o cu alta acum două săptămâni? Zi, bă! Ştie?
(Pauză. Se învârte neliniştit pentru câteva secunde iar apoi apucă telefonul şi tastează.)
Sergiu: O să-i fac ce mi-a făcut şi el mie. Pentru toate dăţile în care m-a făcut să mă simt ca ultimul rahat. Când mă scotea profa la tablă şi nu ştiam, iar el râdea de mine cu proştii ăia din ultima bancă. Când eram beat mort printr-un tufiş din Târnoviţa şi el era prea ocupat să-mi facă poze şi să le pună pe story. Când mi-a zis că-s un narcisist şi un fals doar pentru că n-am venit la el la majorat.
(Aparte, strigă spre interiorul barului din nou.)
Sergiu: Îmi murise bunica, boule!
(Aruncă telefonul în tomberon şi îl loveşte mai apoi cu piciorul. Gâfâie pentru câteva secunde, apoi înghite în sec.)
Sergiu: Nu pot, băga-mi-aş pula să-mi bag... Face ce vrea. Să facă ce vor, toţi! Să mă sugă şi Andrei şi Adina! (Loveşte ocazional tomberonul şi băltoaca.)
Gata... Gata! A terminat-o cu mine. Gata cu empatia, prietenia, tovărăşia, cum pula mea vrea să-i zică, e gata! O să fiu egoist, bă. N-o să pot? E ok, o să învăţ să fiu. El a putut, eu de ce să nu pot?
Toată viaţa i-am pus pe alţii mai presus de mine: pe sor-mea, pe mama, pe tata, pe Sara, pe Cosmin, pe Luiza, pe Vlad, pe Rareş, pe mă-sa, pe tac-su, pe Andrei, dă-l în căcat de bou...
Nu-i mai dau nimic, nu-l mai ajut, nu-l mai scot din rahat, să se descurce. E adult, e vaccinat, să se descurce, că şi eu o să mă descurc. O să fiu un nenorocit, aşa ca el, şi o să mă gândesc numai şi numai la mine. Când o să mă roage să îl duc cu maşina undeva o să zic "Bă, nu e că nu pot... Dar nu vreau. N-am chef de tine la mine în maşină." Când o să-mi ceară bani, o să zic "Iartă-mă frate, nu merge POS-ul şi n-am să-ţi dau rest." (Râde.) O să-l fac de căcat, jur, promit solemn că de azi -
(Telefonul sună slab din tomberon. Sergiu se blochează. Telefonul se opreşte, apoi sună iar. Sergiu se apropie calm de sursa zgomotului, dar devine din ce în ce mai neliniştit. Se trânteşte în genunchi şi îşi caută telefonul. Uşa barului se deschide. Apare Andrei, senin.)
Andrei: Ce faci mă, cauţi prin gunoaie? (Râde scurt şi se caută prin buzunare. Sergiu nu reacţionează.) Hai sus, ce-ai făcut? Eşti ok? (Pauză.) Bă, ai luat ceva tare?
Sergiu: Da... Nu. Ăsta... Mi-a... Telefonul. Nu-l găsesc.
Andrei: Aaa... De asta n-ai răspuns. Fii dracu mai atent. (Indică.) Uite-l acolo.
(Sergiu se târăşte şi îşi ridică telefonul, perplex şi vizibil anxios. Andrei se tot caută prin buzunare.)
Andrei: Ai o ţigară?
(Sergiu îşi verifică pachetul de ţigări.)
Sergiu: Mai am una. (Pauză.) Ţine.
(Andrei îşi aprinde ţigara. Linişte.)
Andrei: Vrei s-o poştim?
Sergiu: Nu. (Linişte.)
Andrei: Stai de mult afară? M-a întrebat Sara de tine.
Sergiu: (Curios.) Ce a zis?
Andrei (Vizibil îngândurat.): Ăăă... Bă, nu mai ştiu, dar îmi amintesc şi-ţi zic.
(Linişte.)
Eşti cu maşina?
Sergiu: Da.
Andrei: Hai până la Rareş să-mi dea nişte bani.
Sergiu: Nu pot să conduc, am băut.
Andrei: Te rog, bă. Mergem repede, e doar un kilometru, drum drept, dă-o-n mă-sa...
(Sergiu oftează, îşi freacă ochii şi rămâne tăcut.)
Andrei (convingător): E abia 2. Mergem, luăm banii şi ne mutăm în Heaven. Au Heineken, shot-uri bune, separeuri... Vrea şi Sara, ce dracu.
Mergem, ne întoarcem după ea, şi terminăm seara pe plus. Nu fi fraier. Chiar nu vrei să ne simţim bine?
(Sergiu se ridică şi îşi scoate cheile de la maşină. Pleacă în direcţia parcării şi Andrei îl prinde din urmă.)
Andrei: Eşti cel mai bun prieten de pe planetă, jur. Hai să te bine dispun. Să vezi ce banc bun mi-a venit... Fii atent! Un câine intră într-un bar şi comandă un martini cu gheaţă.
(Heblu.)