Probabil fiindcă tocmai am dat de o fotografie (publicată de Adina Cezar) a Sălii Mari unde se petreceau ca în şcoala-castel a lui Harry Potter toate evenimentele cheie... Teribilele şi eliminatoriile examene de dans... E de ajuns să v-o imaginaţi fără nicio mobilă, această sală lambrisată cu un lemn de culoarea unui Stradivarius, ca să vă faceţi o idee în ce magic creuzet ne-am petrecut noi, cei "happy few" absolvenţi, trecuţi prin cruda sită-răzătoare a selecţiei (naturale???), 9 ani din viaţă; pe drumul dinspre copilărie spre prima tinereţe, trecând prin o tot atât de sacrificată (în sensul de sacrificiu sacerdotal!) adolescenţă...
Photo: Archive Adina Cezar
lambriuri de lemn
culori - violoncel
SALA MARE în care
de la primul până la ultimul semn
îndemn după îndemn
mişcare după mişcare
ne-am trăit aşa cum a ştiut fiecare
nebunesc-vrăjitoreasca încarnare
în trup cu suflet de alchimic oţel
culori - violoncel
SALA MARE în care
de la primul până la ultimul semn
îndemn după îndemn
mişcare după mişcare
ne-am trăit aşa cum a ştiut fiecare
nebunesc-vrăjitoreasca încarnare
în trup cu suflet de alchimic oţel
Photo: Archive Gigi Caciuleanu
Je ne sais pas pourquoi, mais aujourd'hui, après tant d'années, voire de décennies, la pensée me conduit à «notre» extraordinaire École de Chorégraphie de Bucarest, où après les courtes vacances d'hiver je revenais le cœur serré.
Probablement, parce que je viens de tomber sur une photo (publiée par notre collègue: Adina Cezar) de La Grande Salle où, comme à l'école-château de Harry Potter, tous les événements clés se déroulaient... Les examens de danse, terribles et éliminatoires... Il suffit d'imaginer, sans aucun meuble, cette pièce lambrissée de bois à la couleur d'un Stradivarius, pour se faire une idée de ce creuset magique où, les «happy few» diplômés, ayant traversé les cruelles mailles d'un tamis (ressemblant plutôt à une râpe) de la sélection (naturelle???), nous avons passé 9 ans de nos vies; de l'enfance à la première jeunesse, en passant par une également sacrifiée (au sens du sacrifice sacerdotal!) adolescence...
Photos: Archive Adina Cezar
No sé por qué, pero hoy, después de tantos años, incluso décadas, el pensamiento me lleva a "nuestra" extraordinaria Escuela de Coreografía de Bucarest, donde después de las cortas vacaciones de invierno regresaba con el corazón apesadumbrado.
Probablemente porque me encontré con una foto (publicada por nuestra colega: Adina Cezar) de la Sala Grande donde estaban sucediendo todos los eventos clave, como en la Escuela - Castillo de Harry Potter... Los exámenes de danza, terribles y eliminatorios... Basta imaginarse, sin muebles, esta sala revestida de madera con color de Stradivarius, para hacerse una idea del crisol mágico donde, los "felices pocos" graduados, habiendo atravesado la cruel malla de un colador (¡pareciendo más un rallador!) de la selección (¿natural?) hemos pasado 9 años de nuestras vidas; desde la niñez hasta la primera juventud, a través de una igualmente sacrificada (¡en el sentido de sacrificio sacerdotal!) adolescencia...