îmi plânge
albastră cum e
și setoasă de sânge
pulsul bate șotronul
pe caldarâm
când pe un picior
când pe amândouă
cu ritmul lor
șchiop și chior
umblăm ca pe ouă
asurzitor
ca un țambal stricat
ne bate în tâmple trombonul
în ascunsul tărâm
toate sunt aritmie
când nu ne mai pasă
nici ție nici mie
de limba scoasă
la melodie
je pose le doigt sur ma veine
elle pleure
bleue et
de sang assoiffée
le poumons et le cœur
sautillent hors d'haleine
au rythmes boiteux
de leurs
horloges intérieures
un piano
désaccordé
nous tape de son marteau
piqueur
droit
dans les cerveaux
tout devient arythmie
lorsqu'on fait
toi comme moi
un bras d'honneur
à la mélodie