Afacerea cu pene de fazani

În ultima vreme repeta în cap de două ori ce avea de gândit, să fie sigură că sunt vorbele ei şi nu sunetele altuia ajunse întâmplător la urechi. De când cu hârşâitul din piept, a început să se teamă de sunetele greu de identificat, ca de exemplu fâşâitul cariilor din fotoliile vechi, scârţâitul parchetului în noapte, bâzâitul de fond al aparatelor electrice din casă, începutul de ploaie mocănească pe tabla acoperişului. Marţea sau joia s-a întâlnit cu cineva, tocmai când ieşea de la doctor, şi acel cineva i-a spus ce bine îi pare că o vede, ptiii dar ce rău arăţi, uită-te la tine, ca moartea în vacanţă, cu faţa de făină şi cearcănele până-n bărbie, da' du-te fată la medic să te caute. În mâini ţinea un snop gras de pene de fazan, le ducea la un pescar să le vândă cu 20.000 bucata, i-a tras o palmă lată peste spinare (a sunat a dulap gol), s-a oferit s-o bage şi pe ea în afacere, explicându-i că nu are altceva de făcut decât să strângă penele din cozile bărbătuşilor, şi să le vândă pescarilor care îşi fac din ele muşte pentru cârlige, un fel de momeli mai şmechere. În cazuri disperate, când nu se găsesc fazani, pescarii folosesc râme. Menirea lui în lume se îndeplinise atunci, pentru că apoi, după ce s-a despărţit de ea, a fost călcat de un camion cu băuturi răcoritoare. Din trupul făcut chisăliţă n-a rămas mai nimic de pus pe targă, oase rupte, hălci în sânge cu sfâşieturi de pânză şi benzină în ele, un pantof se rătăcise pe chioşcul de ziare, unde a doua zi, desigur, se va afla toată povestea scrisă în fiţuicile locale, în coloana din dreapta sau din stânga, în funcţie de designul publicaţiei. În ştiri nu se va menţiona nimic despre penele de fazan, nu pentru că reporterii nu le-ar fi băgat în seamă, ci pentru simplul motiv că acestea nu mai erau acolo, în balta de sânge, când au ajuns la faţa locului. Dacă aceştia ar fi bănuit că victima îşi ducea traiul vânzând pene, ar fi fost interesaţi de subiect, o astfel de curiozitate ar fi adus ştirii o oarecare greutate, ar fi avansat-o de pe coloană în deschiderea paginii de Fapt Divers, imediat lângă articolul despre pompierul care a dat foc gospodăriei vecinilor şi lângă pensionarul care a căzut din vişin pentru că era beat şi a crezut - stupidul şi caraghiosul - că poate să zboare, o idee puţin înţeleaptă - tataie, data viitoare să foloseşti scara şi să-ţi bei ţuica în bucătărie, cu baba dumitale - aşa i-au spus doctorii de la Urgenţe, o idee şi mai proastă, ceea ce dovedeşte că medicii tineri, însuraţi de prea puţină vreme, nu sunt în stare să priceapă de ce s-ar urca un moş într-un vişin, după 47 de ani de căsnicie, 3 luni şi 12 zile. Pantoful nr. 44, negru-cenuşiu, murdar, va rămâne pe acoperişul chioşcului şi după ce rămăşiţele stăpânului său vor fi coborâte în groapă.

Pantofii ei nr. 37, cu botul rotund şi cataramă, vor face plimbări dese până la casa unei femei excentrice, crescătoare de nouă pisici şi nenumăraţi fazani. Sunt nenumăraţi nu pentru că ar fi prea mulţi, ci pentru că n-a stat nimeni să-i numere. Din fericire pentru feline, pescarii nu sunt foarte interesaţi de blana lor, nu le este folositoare la meşteritul muştelor de atârnat în cârlige, pe când penele de fazan da. La început a fost dificil, fiind timidă şi bine crescută de părinţi, i s-a părut aiurea să intre în curtea unui străin şi să dea iama în cozile păsăretului. Apoi nu e ici de colo să prinzi o coadă, trebuie să înveţi o tehnică specială, e mult mai greu să prinzi un fazan decât zece păstrăvi sau 20 de pisici. Este cu atât mai vrednică de toată admiraţia deoarece se ştie că o fată tânără care sare ca un cangur prin ogradă, planează ca Dorothy în papucii ei fermecaţi, se aruncă la fel ca un fotbalist la ţurloaiele adversarului, nu poate fi altfel decât ridicolă. Nu-i nimic de laudă la un fotomodel cu ciorapi fini, cu o undiţă în mână, zâmbind dintr-un afiş publicitar. În postere totul e uşor, s-o punem pe una din aia să prindă fazani, să vedeţi că nu e în stare.



Din 37 de pene se pot cumpăra: două perechi de ciorapi (cei din picioare s-au agăţat), o plasă mare pentru fluturi (foarte rezistentă), o pungă de lapte, spray paralizant (cu un fâs ameţeşte de cap orice agresor de mărimea unui fazan), trei agrafe mov, o pungă de cipsuri cu miros de brânză chimică. Afacerea s-a dezvoltat cu acest mic capital, veniturile au crescut de la o lună la alta, cozile s-au subţiat, dar baba nu şi-a dat seama, medicul şi-a primit plicurile iar fata a scăpat de cearcăne. De hârşâitul din plămâni, fix de sub sutien, nu, încă nu.
Să fim veseli.

Cu banii rămaşi de pe ultima recoltă de pene, şi-a permis o cafea irlandeză într-un bar făţos, cu cavaleri medievali pe perete (dar nu pe cai albi), cu mese şi bănci de lemn, chelneri în budigăi din piele de căprioară moartă.
1. Cafeaua n-are ce să caute într-un pahar de sticlă.
2. Cafeaua nu se serveşte cu două paie, mai ales dacă clienta e singură.
3. Ăştia pun prea mult alcool în cafea.

Barul e cocoţat într-un bastion, pe nişte trepte abrupte şi multe se ajunge în el, dacă s-ar împiedica la plecare, lumea ar spune că a fost un simplu accident, chelnerii din căprioare ar confirma că alcoolul se lasă în picioare împleticindu-le.
4. Furnicile negre nu au ce căuta pe mesele din cafenea, nefiind trecute în meniu.
Să fim veseli.

Beznă. S-a oprit curentul. Lumină. Căderile de tensiune se produc atunci când o pasăre se aşează pe sârma străbătută de curentul electric. Dacă sârma are o ciupitură, electricitatea intră în pasăre, face hâc-bâc şi cade, ducând cu dânsa curentul, lăsând în beznă casele cu oameni. Şi cafenelele. Şi furnicile negre.

Probabil vă veţi întreba ce fel de pasăre este în stare de o asemenea catastrofă. Fireşte că cele pe care le ştim cu toţii, pe care le vedem în fiecare zi: vrăbii, porumbei, mierle, coţofene, pitpalaci, papagali, găini, struţi, vulturi pleşuvi, flamingi, pescăruşi, colibrii, canari, raţe, curci, curcani, pelicani, berze, cormorani, lebede negre, ulii, corcodei, fazani, cinteze, piţigoi, ciocănitoare, huhurezi, grauri, sturzi, cocori, potârnichi, bibilici...

Până şi furnicile preferă petele de soare. Ies din întuneric şi se învârt doar pe lemnul luminat, se tot ameţesc în băltoaca de raze de parcă s-ar afla pe un ring de dans, dar nu's. Cu un zvâc din mână le mătură de pe masă. Ele se storcesc şi mor pe drum. Suratele lor n-au aflat de pericol şi se urcă pe masă intrând în băltoaca de lumină. Alt zvâc!
Să fim veseli.

Hârşâitul din sutien se aude mai slab de când a fost la doctor cu plicurile babane pline cu banii scoşi din pene. Trăiască fazanii! Peste puţină vreme corpurile lor vor fi chele, fără materia primă aducătoare de bani. Să crape fazanii!

Cerul vătuit are gust de gândaci. Se ridică şi pleacă. În buzunare i s-au strecurat câteva furnici. Pleacă la grădină pentru o nouă recoltă. Stăpâna păsăretului n-a mai ieşit de mult din casă, şi nu întâmplător, sau poate că da, cele nouă pisici sunt tot mai grase.
Să fim veseli.