***
Sigur intră azi!
piesă scurtă de Robert Kocsis
Personaje:
TATĂL
FIUL
TATĂL: E 7. Să opresc alarma înainte să sune. Nu are rost să trezesc casa. Aşa sunt şi ei liniştiţi. Poate visează un tort bun. Mi-ar plăcea să ne luăm torturi oricând avem poftă. Cu fructe, ăsta cred că ne place tuturor. Da, cu fructe e. Ba nu, tortul de ciocolată cu fructe de marţipan pe deasupra. Asta ne place cel mai mult. Dar e scump. Scump rău. În noiembrie ar fi următoarea zi de naştere. Abia atunci o să mâncăm iar tort. Mâncăm tort de 5 ori pe an. 4 zile de naştere şi de Crăciun. Mi-ar plăcea să putem mânca mai des. O dată pe lună. Poate în noiembrie avem bani şi cumpărăm ceva bun de la cofetărie, nu ieftinituri din supermarket.
FIUL: În sfârşit am putut dormi. Nimic nu m-a trezit. Nu tu tuşit de la ţigări. Nu tu plâns de bebe. Nu tu trântit uşa. Nu tu scăpat pe jos cana. Bine că mi-am găsit căştile, pot să stau pe telefon cât vreau. Nimeni nu îmi spune dă mai încet telefonul. Nimeni nu îmi spune ce e cu prostia asta de muzică. Nimeni nu îmi spune că ne trezeşte lumina de la telefon. Întorc salteaua, dau luminozitatea mai mică, părinţii nu mai au ce comenta. Ei nu înţeleg că eu mă uit la tutoriale de fotografie. Din asta o să fac eu bani! O să am fani, încă câţiva follow-eri şi îmi monetizez pagina.
TATĂL: Bebelu nu a plâns. Nu a avut colici. Foarte bine. Scumpa. Bine că încă suge la ţâţă. Mi s-ar rupe inima să plângă de foame şi eu să îi dau lapte praf cu raţia. Bat în lemn. Mai bat o data. Prost sunt, bat prea tare, îi trezesc. Să fie grăsuţă. Că aşa îi stă bine la un bebe. Dacă bebeluşul tău nu e gras, ceilalţi îţi pun întrebări: mă tu îi dai de mâncare sau mă e bolnavă? Nu îmi place să îmi zică lumea cum să îmi cresc copii, nici când băiatul a fost mic, nici acum cu fata bebe. Să nu îmi zică ce şi cum să fac. Nu trăiesc ca mine şi cu mine. Nu ştiu ei cât mă zbat să cumpăr o pâine şi un pateu, ca mai apoi să apară ei şi să îmi spună că nu îi cresc sănătos. Îi cresc cu ce am şi cum pot!
FIUL: Cine m-a învelit? Plapuma asta nu era pe pat când am adormit. Aud nişte paşi. Cine o fi? Bate cineva la uşă? Nu. E tata, doar el are obiceiul ăsta. Nu pot să îl înţeleg, care e logica? Trece pe lângă capul meu. Poate adorm şi nu mă duc cu el azi în oraş.
TATĂL: Uite ce frumos doarme fata lui tata. Comoara mea! Şi băiatul era frumos când era mic. E frumos şi acum. Uite ce păr frumos. Ăsta-i de la mine, părul. Ştiu că îi ruşine cu mine. Nu am dinţi, de tuns şi bărbierit nu am bani. Abia de îi cumpăr lui o lama bună. Mi-ar plăcea să ne bărbierim împreună. Să bem împreună. Să dăm o minge prin curte. Lui nu îi plac ăstea. Nu înţeleg ce îi place. Nu are timp să îmi explice. Cred că ar dura până să înţeleg.
FIUL: Hopa. Vibrează telefonul. Să vedem cine e. Nu e nimeni interesant. E un e-mail, e banca, trebuie să le arăt părinţilor. Naşpa că ei nu au mail. Pe facebook? Nu am nici un mesaj? Nici seen. Ceva follow în plus la pagina cu fotografii? Nu. Răbdare şi fac bani cu pagina. O să îmi fac tricouri cu sigla. O să mă ştie lumea. E prea dimineaţă pentru asta. Hai să beau cafeaua.
TATĂL: Neaţa. Eşti gata de muncă azi?
FIUL: Aham. Prima data cumpărăm materialele?
TATĂL: Da da. De la dedeman. Ţi-am pus cafea.
FIUL: Mersi.
TATĂL: Eşti bine?
FIUL: Da
TATĂL: Trebuie să repar uşa de la baie. E de toată ruşine. Vine cineva râde şi cu curu de noi. Poate rezolv ceva cu lemnul din curte. E prea bun să îl pun pe foc. Nu orice lemn se pune pe foc. Trebuie să ştii ce lemn foloseşti ca să te-acoperi şi ce lemn e folosit ca să te-ncălzeşti. Hai. Încet, încet o să avem şi noi o casă. O să dăm petreceri aici. Petreceri mari.
FIUL: Ce face surioara? Hai să îţi fac o poză. Ieri m-am uitat la cum să faci photoshooting cu bebeluşi! La asta sigur răspund fetele. Ioi blitzu vieţii. Nu plânge. Nu plânge!
TATĂL: Nu intru în baie. Mă duc la baie în grădină, tot timpul iese factura de la apă mare. Economisim! Băiatu face duş zilnic. Nu pot să îl cert. Merge în oraş aproape zilnic. Eu pot să fac duş şi la final de săptămână. Că în afară de casă şi dedeman eu nu merg altundeva. Cine mă miroase pe mine în Dedeman? Şi dacă mă miroase oricum nu contează că oricum nu mă vede după aia.
FIUL: Aşa, dormi, bravo! Pfai ce scandal făcea mama de o trezeam. Hai să vedem la cine trimitem poza drăguţă cu tine. Andreea? Sigur o să îi placă! Daniela? Cum să nu! Bianca? Bianca mi-a dat block. Proastă! De ce mi-a dat block?
TATĂL: Trebuie să termin casa cât mai repede. Vine iarna. O să ningă în casă! Mirel nu are să mă împrumute pentru materiale. Viorel a zis că nu mă poate ajută că pleacă în Anglia. Marius a zis că nu poate să îmi dea materialele ce i-au rămas că le-a donat la ceva fundaţie. Io sunt mai amărât ca ăia! Rezolv, nu e stres, rezolv, cum am făcut-o tot timpul. Sunt descurcăreţ, doar de asta m-a luat femeia.
FIUL: Tata?
TATĂL: Zi şmechere.
FIUL: Când termini peretele la camera mea? Pui şi o uşă? Că aş aduce şi eu nişte fete.
TATĂL: Dacă ajuţi terminăm mai repede. Stai tot pe telefonul ăla.
FIUL: Da n-am zis că ajut azi?
TATĂL: Ai putea şi mâine, şi poimâine.
FIUL: Bine no!
TATĂL: Eu îmi rup spatele pentru el şi nici cum nu îi e de ajuns! L-am pierdut de sub mâna când a mers la liceu. Nu mă ascultă. Nu vorbeşte cu mine. Nici cu mă-sa nu pot să zic că e diferit. Hai că pe ea o mai ajută cu fetiţa, la făcut mâncare. Lasă că fac o casă de care să fie mândru! Şi atunci o să vadă ce tată şmecher are. Atunci o să înţeleagă ce norocos e să mă aibă. Eu tot timpul lupt ca să îi fie lui mai bine. Nu vede acum. O să vadă el!
FIUL: Pateu, pită cu gluten, parizer ieftin şi castravete murat. Micul meu dejun de o săptămână. Eu tot le zic: cumpăraţi mă altceva, ceva mai sănătos. Dacă nu mi-aş strânge bani de camera, mi-aş lua eu de mâncare. Toate viaţa au mâncat prostii de astea şi se miră că se îmbolnăvesc acum! Sunet de motor turat. Tata încearcă să pornească maşina. 3 2 1...
TATĂL/FIUL: Hai să împingi maşina!
FIUL: Stai să mai muşc o data din pâine. Îmi iau lucrurile şi vin.
TATĂL: Să îmi bag pula în ea maşină! A trebuit să vând Volkswagen ăla bun... Cu ăla puteam căra tot. Nu se strica. Maşină nemţească. Calitate. Acum am maşina asta chinezească... nici nu ştiu să îi pronunţ numele. Piesele de schimb abia se găsesc. Uşa aia nu se închide. Geamu' crăpat. Boxele nu se aud. Uşa din spate nu se deschide. O porcărie, ce să mai.
FIUL: Pot să împing?
TATĂL: Dă-i.
FIUL: Îmi stric pantofii!
TATĂL: Dă-i mă mai tare!
FIUL: Tu fii cu ochii la drum.
TATĂL: Hai că a luat-o. Fugi!
FIUL: Nu accelera aşa tare.
TATĂL: Uşa aia e blocată. Hai pe partea cealaltă.
FIUL: Vai viaţa mea!
TATĂL: Din momentul în care a urcat în maşină şi-a pus căştile în urechi şi nimic n-a mai zis. Sunt atent la drum. E gol, nu e nimeni. Apăs acceleraţia. Mă uit la băiat, nu are nici o reacţie. Mai accelerez un pic. Nimic de la el. Trec de 50. 55. 60. 65. 70. 80. Frână. Alunecă de pe scaun.
FIUL: Eşti prost?
TATĂL: De câte ori să îţi spun să porţi centura? Râd. Fără să se uite la mine îşi pune centura. Asta a fost conversaţia noastră. Drumul e gol. Ce mai? Stau la ţară. Nema trafic. Doar asta îmi place la sat. Nu e trafic. Îmi lipseşte oraşul. Aveam lume cu care să stau. Ajung la primul semafor. Primul semn de civilizaţie. Opresc. Trece o haită de câini. Nu au nici un stres. Sunt liberi. Le mai aruncă lumea mâncare. Asta da viaţă. Ei nu primesc telefoane de la bancă, de la soacră, de la profesor, de la învăţător. Nimeni nu le cere bani. Ei nici nu ştiu conceptul de bani. Ce viaţă... Ajung la blocul fratelui meu. Dau un claxon. Aştept să coboare. Linişte. L-am rugat să ne ajute azi la căratul materialelor. Iese din bloc. Ne salutăm. Îşi aprinde o ţigară. Îi cer şi eu o ţigară. Îmi dă una. Savurez prima ţigară pe ziua de azi. E totul bine.
FIUL: Nu deschideţi şi voi un geam?
TATĂL: Sunt stricate, nu se poate.
FIUL: Da. Mă plâng de fum, aşa am impresia că nu o să mă suspecteze că fumez şi eu. Mă uit la unchiul meu. Până şi după hainele de şantier se vede că o duce mai bine ca noi. Mă uit în oglindă la salopeta lui, apoi la a lui tata, din nou la a lui. Salopeta lui nu e aşa folosită. El nu avut nevoie să muncească zilnic. A lui tata a fost atinsă de atâtea vopsele şi materiale încât nu te prinzi de culoarea originală. E foarte ruptă salopeta lui tata. Cred că ştiu ce să îi cumpăr de ziua lui. Unchiul mă întreabă cum mai stau cu fetele. Păi cum să stau? Fosta iubită m-a înşelat. Pe tinder ce poză ca lumea pot să pun cu mine? Pe fete nu le impresionezi când camera ta nu are tavan şi locuieşti în aceeaşi cameră cu tata, mama şi sora. Aparent fetele au început să îmi dea block pe facebook şi nu am nici o idee de ce. Aşa că ce să îi răspund? Îi zic că foarte bine. Nu ştiu cum să îmi fact timp de toate. El spune că nu se aştepta la altceva, doar sunt din familie cu el. Înghit în sec. Privesc pe geam. Tare aş mai vrea şi eu de o ţigară.
TATĂL: Văd dedeman-ul. Altă trecere de pietoni. Trece cineva care şi-a cumpărat un colac de WC şi îl poartă pe spate. Arată frumos. Eu stau mult pe wc. Fac pariu că e confortabil. Şi scump. Aş vrea şi eu unul exact la fel. Peste drum de dedeman văd o sală de jocuri de noroc. Cred că ştiu cum aş putea să fac rost de 50 de lei în plus pentru colac. Simt că o să câştig azi. Simt sigur. Intră azi pot-ul cel mare. Întreb băieţii: bem şi noi o cafea? Nu am stat de mult la poveşti. Este timp. Fratele răspunde că sigur. Băiatul întoarce capul spre mine. Bănuiesc că asta înseamnă da. Caut un loc de parcare. Intrăm în sala de jocuri. Deja zâmbesc când aud sunetul păcănelelor. Totul aici e atât de luminat. Totul străluceşte. Asta da. Te simţi ca un om aici. Eşti tratat ca un om. Uite, nu trece nici un minut şi deja sunt întrebat cu ce să fiu servit. Aş stat tot timpul aici. E bine. E foarte bine. Simt că azi intră. Simt că azi câştig. Nu o să cumpăr un colac de wc, o să cumpăr două, unu de weekend, unu pentru timpul săptămânii. Simt că sigur plec de aici cu portmoneul mai gros. O să fiu pe plus cu banii după ce ies de aici destul de bine. Sute de lei în plus. Ne punem la o masă. Aici e ieftin tot, de la cafea la bere. Iau două cafele şi un suc pepsi twist. Savurăm un pic băuturile, îi cer o ţigară la frate-miu şi ies. O fumez în nici un minut şi intru. Nu mă pun la masă cu ei. Mă pun în faţa unui aparat.
FIUL: Tată!
TATĂL: Stai liniştit. Sunt doar 10 lei. Mă relaxez şi eu un pic. Am băgat de fapt 50, dar el nu are de unde să ştie. Aleg jocul. Unul cu speciale. Pun o miză medie. Dau ca jocul să meargă automat. Frate-miu râde şi îmi spune că iar fac o clasică cu speciale. Eu îi spunem că nu ai cum altcumva.
FIUL: Îl întreb pe unchi-miu ce sunt alea speciale. Îmi răspunde. Înţeleg că există şansa să joci şi să câştigi fără să îţi ia din bani. Zic cool.
TATĂL: Pierd tot. Nu a intrat nici o specială. Îi zic la băiat să meargă până la bar să plătească consumaţia. Cât timp el se duce, eu schimb aparatul şi mai bag 50, trebuie să recâştig ce am pierdut.
FIUL: Ce faci?
TATĂL: Să nu îi zici la mă-ta. În nici un minut pierd toţi banii. Mă pun la alt aparat şi îi dau 50 de lei la frate-miu să joace şi el. Poate are mai mult noroc.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Încep să intru pe profit, dar încă nu scot banii. Urmează să câştig mai mult. Simt asta.
FIUL: Mă pun pe scaun.
TATĂL: Frate-miu intră şi el pe profit.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Hai că eu am recuperat ce am pierdut. Mai joc un pic. Simt că vin banii.
FIUL: Mă sună o fată, îi dau ocupat.
TATĂL: Am pierdut ceva, dar sunt tot pe plus.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Frate-miu a pierdut tot.
FIUL: Stau şi mă uit la ei.
TATĂL: Hai. Mai câştig 50, scot banii şi plec. O să fim cu banii cu care am intrat. Nu ies în pierdere, dar nici nu am bani de colacul de wc şmecher.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Pierd tot. Sunt pe minus cu 400 de lei. Fără nici o emoţie în glas le spun...
TATĂL/FIUL: Hai să mergem.
TATĂL: Ieşim. Nu ne spunem nimic. Urcăm în maşină şi pornim. Trecem de dedeman. Nu oprim.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Oprim în faţa altei săli de jocuri. Aici nu am câştigat de mult. Sigur iau ceva. Ei dau înapoi 75% din câştig. Eu am pierdut mult aici. Intrăm. Pun câte 50 de lei la 3 aparate. Dacă avem eu şi frate-miu noroc, sigur are băiatul.
FIUL: Bag banii. Alege tata jocul. Pune să meargă automat. Eu stau şi privesc cum pierd banii. Nu ştiu de ce m-a pus şi pe mine. Nu fac nimic.
TATĂL: În 5 minute pierdem toţi trei. Plecăm. Mergem la altă sală.
FIUL: Intru în a treia sală de jocuri. Toate arată la fel. O fată îmi cere buletinul. Caut prin buzunare, nu îl găsesc. Nu pot dovedi că am 18 ani ca să pot rămâne.
TATĂL: Stai şi tu un pic afară cât jucăm.
FIUL: Stau singur afară. Am ocazia să fumez prima ţigară pe ziua de azi. Am gumă în ghiozdan? Am. Deodorant? Am. Pot să îmi ascund mirosul. O termin. Mai aprind una. Cineva trânteşte uşa sălii de jocuri. Un bărbat nervos. Înjură şi blestemă toţi sfinţii. Vine la mine şi îmi cere o ţigară. Îi dau trei, pare că are nevoie. Aprinde una. Îmi mulţumeşte. Pleacă. După ce nu îl mai observ, îmi dau seama că trebuia să îi fac o poză. Părea fără casă. Îl postam pe pagină şi sigur devenea virală. Asta le place la lumea. Să le fie milă. Ce îmi creştea pagina de îi făceam o poză... Poate prelua poza ceva ziar local. Eu erou local! Aşa sigur aş creşte în popularite. Şi la şcoala şi pe pagină. Aş fi invitat la evenimente. Aş fi... influencer... poate chiar aş avea un Tedx. Eu erou local! Data viitoare. Mă sună mama. Răspund. Da. Sunt bine. Nu ştiu ce face tata. Nu sunt cu el. Am rămas afară. Da. Îi spun. Mă bucur că nu am minţit-o pe mama. Am învârtit cumva discuţia. Tata şi unchiul ies din sala de jocuri. Nu se uită la mine. Vezi că a zis mama să o suni. Nu are nici o reacţie. Ne urcăm în maşină. Nu vorbim nimic. Intrăm într-o nouă sală de jocuri. Nu am nici o idee câţi bani am pierdut. Nu mă întreabă nimeni de buletin. Mă pun la un aparat. Primesc 70 de speciale. Încep să câştig bine. La speciala 25 se blochează aparatul. Vine un băiat, bagă o cheie în ea şi reporneşte. Câştig. La 30 se blochează din nou. Vine din nou băiatul. O deblochează. De data asta nu pleacă de lângă mine. Atrag atenţia. Lumea se strânge lângă mine şi începe să mă bată pe umăr. Îmi spun că vine premiul cel mare. Şi de data asta se blochează. De la 45 până la 70 băiatul tot învârte cheia în aparat. Câştig 500 de lei. Oamenii din sală se bucură pentru mine. Tata, eu şi unchiul nu. Nu e nici pe aproape ce am pierdut. Pornim spre altă sală de jocuri. Îmi chiorăie maţele. Tata aude. Îmi dă 50 de lei, mă duc să îmi iau un sendviş. Intru în subway. Încep să îmi fac un sendviş. Îmi aleg pâinea. Îmi pun mai multe tipuri de carne. Pun tot ce se poate din gama brânză. E la încălzit. Vânzătorul îl scoate din cuptor şi mă întreabă ce legume doresc. Îi spune de toate fără roşii. Pun două sosuri: chipotle şi little mayo. Bate tot în casa de marcat. Văd suma finală. Mă uit la el. Se uită la mine. Mă întreabă: ce? 31, 50 lei. E mult prea scump. Am uitat să întreb pentru ce produse trebuie să plătesc în plus. Îi întind banii. Îmi dă restul. Mă forţez să mănânc. Cum am putut să fiu atât de neatent? E mult prea mult pentru un sendviş. E bun, dar îmi pare rău pentru fiecare înghiţitură. Rămâne un pic de sos în ambalaj. Îl ling. Am dat mulţi bani pe el. Fumez o ţigară. Mai fumez una. Bag o gumă în gură şi mă dau bine cu deodorant. Intru.
TATĂL: Unde e restul?
FIUL: Încerc să îi dau banii cât mai încet. Îmi e frică de reacţia lui.
TATĂL: Îţi baţi joc de mine?
FIUL: Nu ştiu ce să fac. Rămân blocat cu banii în mână, întinşi spre tata. Se uită urât la mine şi îi înşfacă. Bagă 10 lei într-un aparat, nu trece nici un minut şi îi pierde. Nu ne spunem nimic, ieşim şi urcăm în maşină. Tăcem. La un moment dat tata se întoarce la mine şi îmi spune.
TATĂL: Sper că ai învăţat ceva azi.
FIUL: Mă gândesc că se referă la faptul că e o prostie să joc la păcănele aşa că îi răspund: da.
TATĂL: Bun. Atunci să nu uiţi să ai tot timpul buletinul la tine când eşti cu mine.
FIUL: Nu ştiu cum să reacţionez. Tac. Tăcem. Ajungem la blocul unchiului. Sper să ne dea nişte bani. Îl văd că se caută prin buzunare. După portmoneu. O să ne dea ceva. Normal. Suntem familie. Ne iubeşte. Scoate mână din buzunar. E pachetul de ţigări. I-l întinde lui tata. Înainte să coboare îl treabă pe tata dacă ne vedem şi mâine.
TATĂL: Normal.
FIUL: Unchiul intră în bloc. Tata deschide pachetul. E o singură ţigară. O aprinde. Nu spunem nimic cât o fumează. Într-un final pornim din faţa blocului. Oprim la benzinărie. Tata alimentează. Îmi dă 50 de lei să mă duc să plătesc. Văd că mai are nişte bancnote de 10 lei în portmoneu. Asta mă linişteşte un pic. Plătesc. Mă întreabă vânzătorul dacă să pună ştampilă pe bon. Îi spun că da. Nu avem firmă. Dar e un obicei de când avea tata firma. Aşa făceam atunci. Ceream ştampilă pe bon şi de restul dulciuri. Mă urc în maşină. Pornim. Mă urc în faţă. Mă uit la tata şi cum trece de la stâlp de telegraf la stâlp de telegraf pare că îmbătrâneşte câte un pic de fiecare data când trecem pe sub o nouă lumină. Ajungem în faţa casei. Îl văd cum are gura încleştată şi strânge volanul cu putere. A început să transpire. Ochii îi sunt umezi. Nu ştiu ce să fac. Tata? Vrei o ţigară?
TATĂL: Da
FIUL: Îi dau ţigara. Îi dau bricheta. Îmi aprind şi eu una. Se uită la mine, dar nu zice nimic. Deschide torpedoul şi scoate două beri. Cum naiba sunt încă reci? Le desfacem. Ciocnim. Gustăm.
TATĂL: Fain fund avea tipa care ţi-a cerut buletinul.
FIUL: Da. Drăguţă şi finuţă.
TATĂL: Ăsta e genul tău de fată?
FIUL: Da. Până acum nu am avut noroc de aşa fată.
TATĂL: Lasă că o să ai. Şi eu am aşteptat mult până am întâlnit-o pe mama ta.
FIUL: A avut rost aşteptarea!
TATĂL: În lumina asta arată ca mine. La zâmbet. La tot. A fost o zi de mare căcat. Mai bine nu mă trezeam. Nici nu îmi pasă că e fumător. Mă bucur că în sfârşit stau la poveşti cu el. Acum îmi dau seama că e bărbat. E ca mine. În câţiva ani vine cu nora la poartă. Vreau să ducem în sfârşit o viaţă normală. Momentul ne este întrerupt de o ploaie venită din senin. Fugim repede din maşină.
FIUL: Unde e plasticul?
TATĂL: Sub bancă.
FIUL: Hai repede că o să mi se inunde toată camera.
TATĂL: Vezi să nu cazi!
FIUL: Arunc-o!
TATĂL: Prinde-o bine acolo să nu se desprindă.
FIUL: Gata!
TATĂL: Intrăm în casă. Suntem uzi leorcă. O fugărim pe mama prin casă, în timp ce bebelu râde zgomotos de noi. Ne schimbăm şi ne punem la masă. Nevasta mă întreabă dacă am cumpărat toate materialele.
TATĂL/FIUL: Îmi stă mâncarea în gât.
TATĂL: Fac o pauză care a părut o veşnicie şi îi spun că nu am găsit aproape nimic şi mai mergem mâine.
FIUL: Cred că tata a minţit-o pe mama pentru prima data.
TATĂL: Nu mai pot mânca. Pun restul în frigider. Nevasta îmi spune să o dau la câine. Eu încerc să îi răspund pe un ton glumeţ că las pentru mai târziu, că cine ştie ce aduce ziua de mâine. Mă duc să pup bebelul. O pup tare şi începe să plângă. Plec de acolo. Mă pun în pat.
FIUL: Mă conectez la net pentru prima dată de azi dimineaţă. Îmi intră o grămadă de mesaje şi notificări de pe facebook, instragram, snapchat, whats app plus un e-mail de la bancă. Nu am chef de nici una. Mă întind pe salteaua mea. Mă învelesc şi aş vrea să fiu îmbrăţişat de mama.
TATĂL: E 7.
TATĂL/FIUL: Nu am dormit deloc azi noapte.
FIUL: Nu ştiu ce să fac.
TATĂL: Îi zic la băiat să se pregătească că pornim în oraş.
FIUL: Mă urc în maşină.
TATĂL: Suntem pe drum.
FIUL: Urcă unchiul în maşină.
TATĂL: Mă uit în portmoneu. Mai am o sută de lei.
FIUL: Intrăm în sala de jocuri.
TATĂL: Nu am nimic de pierdut.
FIUL: Începem să jucăm.
TATĂL: Fiecare la câte un aparat.
FIUL: Nu câştig nimic. Ies să fumez o ţigară. Aparatele continuă să sune. Îmi tremură mâna. Scap bricheta. Ar trebui să mă las de ţigări. Sunt bani aruncaţi degeaba. Mai bine banii de ţigări îi spun la banii pentru camera foto. Încep să scriu un mesaj mamei în care îi spun tot ce s-a întâmplat ieri şi azi. Nu apuc să dau send. Iese tata şi unchiul. Zâmbesc.
TATĂL: Am câştigat 500!
FIUL: Mesajul pentru mama mai poate să aştepte. Am început mai bine ca ieri. Îi sună telefonul lui tata. Nici nu se uită cine e şi închide. Intrăm în altă sală de jocuri. Bag 50 de lei în aparat. Nu trec 10 minute şi câştig 200 de lei. Am chef să joc. Simt că o să câştigăm azi! Azi intră pot-ul cel mare! Vreau repede să bag 50 de lei în următorul aparat, dar mă opreşte tata.
TATĂL: Hai să nu ne forţăm norocul aici.
FIUL: Ajungem în următoarea sală de jocuri. Bagă tata 20 de lei în aparat. Mă duc să îmi iau un suc. Până mă întorc tata a pierdut toţi banii.
TATĂL: Nu e stres. Se mai întâmplă. Cine dracu mă tot sună? Îmi închid telefonul că nu am chef de nimeni azi.
FIUL: Ajungem în următoarea sală de jocuri.
TATĂL: Nu e rău. Încă 200.
FIUL: Următoarea.
TATĂL: Şi 50 de lei sunt bani.
FIUL: Îmi sună telefonul. Mama. Las să sune. Dacă răspund o să audă aparatele.
TATĂL: Hai că am recuperat jumătate din ce am pierdut.
FIUL: Următoarea.
TATĂL: Se mai pierde din când în când.
FIUL: Simt că intră pot-ul cel mare azi. Îmi sună telefonul. Mama. Aş răspunde, dar tocmai ce am băgat 50 de lei în aparat.
TATĂL: Să mă gândesc unde nu am mai câştigat de mult....
FIUL: Telefonul meu şi al unchiului sună. Ne sincronizăm şi le închidem deodată.
TATĂL: Fix azi îi apucă pe toţi să ne sune!
FIUL: Câştigăm fiecare câte 150 de lei.
TATĂL: Încă un pic şi am recuperat tot.
FIUL: Următoarea sală de jocuri. Fiecare la aparatul lui. Eu pierd 100 de lei. Îmi sună telefonul. Nu pot să răspund acum. Tata pierde şi el. Rămâne doar unchiul. Îi intră primul şeptar. Al doilea. Îi sună telefonul. Îl ignoră complet. Al treilea. Tata se prinde de cap. Al patrulea. Tresar şi lovesc paharul cu pepsi twist. Vine al 5-lea şeptar!
TATĂL/FIUL: Am câştigat pot-ul cel mare!
FIUL: Nu îmi vine să cred. Nu mai spunem nimic. Se aud doar aparatele. Unchiul face un semn cu mâna. Vine băiatul de la sală şi vede câştigul. Resetează aparatul. Toţi trei zâmbim şi schimbăm priviri. Băiatul îi dă banii unchiului. Pentru o secundă am impresia că vrea să îi pună în buzunar şi nu îi dă lui tata. Greşesc. Tata numără banii. Îi întinde câteva bancnote de 100 de lei unchiului.
TATĂL: Pentru deranj.
FIUL: Îmi întinde şi mie două bancnote. Îi iau şi mă uit spre aparate. Aş putea uşor să fac 400 de lei din ei şi să cumpăr în sfârşit camera aia foto mişto! Nu apuc să continui cu gândul că deja tata strigă de afară să mă grăbesc. Cumpără un pachet de ţigări de la ceva magazin din apropiere. Fumăm toţi trei.
TATĂL: Era să îmi puşte inima.
FIUL: Râdem toţi trei. Ne urcăm în maşină. Tata are atât de multe bancnote încât nu îşi poate închide portmoneul. Îmi pun centura şi îi dau un mesaj fostei şi o întreb dacă nu vrea să o duc la restaurantul ei preferat. Nu trece un minut şi răspunde întrebând: când?
TATĂL: Trecem de sala de jocuri de noroc şi oprim la un dedeman. Ne plimbăm încet şi căutăm cele mai bune produse.
FIUL: Mama, suntem încă la dedeman. Te sunăm după. Nu apucă să îmi răspundă şi îi închid.
TATĂL: Aleg nişte cărămidă bună.
FIUL: Îmi aleg uşa pentru cameră.
TATĂL: Aleg vopseaua.
FIUL: Îmi aleg o veioză.
TATĂL: Aleg uşa pentru baie.
FIUL: Aleg cadrul de pat pentru saltea.
TATĂL: Văd din nou acel colac de wc. Pun mâna pe el. Se simte atât de bine. Îl cumpăr. Dăm adresa unde să fie livrate materialele. O să ajungă mâine. Îl las pe frate-miu în faţa blocului. Înainte să coboare îmi spune să promit că nu o să mai calc niciodată într-o sală de jocuri de noroc. Îi promit că nu mai calc. Îmi spune că îl are martor pe fiul meu.
FIUL: Exact!
TATĂL: Le spun că mai bine mă duc încă o dată în armată decât să mai calc într-o sală de jocuri. Rămân eu cu băiatul. Cumpărăm nişte mici. 2 beri. Savurăm pe capota maşinii. Exact când parcăm în faţa casei îi sună telefonul la băiat.
FIUL: E mama.
TATĂL: Închide-i. Suntem aici dragă! Fuge înspre maşină. Îmi deschide braţele să o îmbrăţişez. Ea îmi dă o palmă. Urlă la noi de ce nu am răspuns toată ziua la telefon.
TATĂL/FIUL: Am avut lucruri de rezolvat!
TATĂL: Se aude cum bebelu începe să plângă. Mama îl trimite pe băiat să vadă de fată. Ea începe să lăcrimeze şi îmi spune că banca a sunat-o şi e grav. Dacă nu plătim într-o lună toată suma vine banca şi ne ia tot din casă, ne vinde pământul, casa... E atât de speriată încât nu îşi aminteşte exact ce iau spus. Tot mă întreabă ce facem, ce facem, ce facem? Îi spun că o stăm în casă cu lumina stinsă atunci când vin. Că dacă intră fără permisiunea noastră în curte îi dăm în judecată. Îi zic că treaba e ca rezolvată. Nu ştiu ce să îi spui sau ce ar trebui să spun. Bebelu plânge mai tare. Ea fuge în casă. Eu iau colacul de wc din portbagaj şi mă duc în casă.
FIUL: Tata? Poţi să îmi mai dai nişte bani? Aproape am destul pentru camera foto. Dar ies şi cu o tipă mâine. Hai să îţi arăt cu cine! Nu mă bagă înseamnă. Nu e stres. Îmi cresc pagină şi o să vină banii de pe urma ei. Sunt şi alte variante de a face bani uşor. Azi am învăţat una. Da, e foarte stresant. Dar faci bani uşor. O să am bani şi o să fac tot ce vreau. O să vadă lumea ce mulţi bani am când o să postez pe net poze cu mine în haine de firmă. Banii se fac cu stres, dar uşor. Ai nevoie doar de o zi.
TATĂL: Nu am timp. Instalez colacul. Mă bag în baie. Capacul nou arată foarte bine în baia noastră. Baia începe să arate decent. Începem să trăim decent. O să putem da petreceri. O să avem televizor mare. Cât peretele. O să vrea lumea să vină la noi. Şi o să le spunem că avem deja oaspeţi. O să fie geloşi. O să se uite la noi. Şi nu o să întoarcă privirea. Mă pun pe el. Doamne ce bine se simte... Ca un scaun de birou. Ca un scaun de maşină scumpă. Atât de fin se simte. Nu o să mă mai ridic de aici. Banca nu poate să îmi ia toate astea. În sfârşit începem să trăim şi noi ca nişte oameni... Rezolv eu şi asta. Cum am făcut tot timpul. Îmi scot telefonul. Am un mesaj. E de la frate. Mi-a trimis un video. Apare o reclamă. Aplicaţie de păcănele pentru telefon. O apăs. O instalez. Caut card-ul. Bag datele lui în aplicaţie. Aleg jocul. Pun miza. Încep să joc. Se aude suntetul de păcănele. Îl dau mai încet. Simt că intră pot-ul cel mare!
(Heblu.)