Psalmul nopţii

poezie scrisă în închisoare
pe un petic de hârtie de 5 x 5 cm.

Trimite apa zării şi mă spală
De zgura strânsă, Doamne, peste zi,
Când te-aşteptam răspântiei să vii
Să-nchizi în inimi rana de-ndoială.

Mi-e mâna grea de cât răsad îngroapă
Şi buza arsă rugilor ce-ţi strig,
Când mă coseşte dorul şi mă frig
Scrum visurilor arse lângă pleoapă.

Am obosit, genunchii ard de jar
Şi nu mai ştiu pe unde să te caut.
Subţire suflet îl înnod în flaut
Şi ţi-l întind să-l iei. Tu cerne har.

Şi fă-te om şi vino la fântâna
Unde izvorul gâlgâie de pace.
Un sfat înalt cu tine să pot face
Şi să ne dăm prieteneşte mâna.

Târziu apoi cocoşii dimineaţa
Când vor vesti din trâmbiţe, puteri
Să-mi dai plecând cuvintele de ieri
Să pot să-nfrunt până la capăt viaţa.

(în perioada 1 ianuarie 2021 - 1 aprilie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)