Tunisia, călătorie în ţara porţilor albastre (IV): Esenţă de frumuseţe tunisiană - Sidi Bou Said

Cartagina se află în imediata apropiere a capitalei Tunis. Dar şi lângă cel mai frumos oraş al Tunisiei, practic o staţiune alb-albastră, pe care mulţi o compară cu Santorini, dar căreia i-aş adăuga şi un strop de Montmartre, pentru a-i da un plus de valoare "artistică": Sidi Bou Said.


Dacă ar fi să aleg un loc în care să petrec o vacanţă tunisiană, aş alege Sidi Bou Said. Nu pentru că ai avea foarte multe lucruri de făcut aici - practic, ai o stradă principală, lungă, pe care te poţi plimba dus-întors, cu mici străduţe ce se desprind din ea, pentru a reveni imediat, cuminţi, la "matcă" - ci pentru că Sidi Bou Said e unul dintre acele locuri hărăzite să-ţi încânte sufletul şi să ţi-l cucerească la prima vedere, ţinându-l captiv pentru toată viaţa.


Este acel nel blu dipindo del blu din cântecul lui Modugno, albastrul vopsit în albastru, care-ţi aduce instant fericirea. Pesemne acelaşi lucru s-a întâmplat cu multe nume mari ale artei şi literaturii, precum André Gide şi Paul Klee, care au trăit aici şi au relatat, fiecare cu mijloacele lui, despre frumuseţea locului.


Există câteva locuri pe care le poţi vizita în Sidi Bou Said. Centrul de Muzică Arabă şi Mediteraneeană, Palatul Dar Nejma Ezzahra, Cafe des Delices. În relativ scurta plimbare prin Sidi, eu am văzut Muzeul Dar El-Annabi, o extraordinară casă tradiţională, cu zeci de camere, amenajată de proprietari în aşa fel încât vizitatorul să-şi facă o idee despre designul caselor locale.

Unele camere conţin obiecte ce aparţin vieţii de zi cu zi, în vreme ce altele oferă detalii arhitectonice impresionante, laolaltă cu obiectele aflate în curtea interioară a casei, unde te poţi relaxa câteva minute în faţa unui ceai.

La fel de spectaculoasă e şi priveliştea de pe terasa-acoperiş a casei, în care turcoazul-verzui al Mediteranei ţi se arată în toată splendoarea.

De altfel, culorile îţi apar la fiecare colţ în Sidi Bou Said. Fie că e vorba de porţile despre care vorbeam mai sus, de ferestre, de contrastul cu albul zidurilor, de tufele de bougainvillea, de verdele palmierilor sau al pinilor.

Totul e împachetat într-o mireasmă de iasomie şi flori de portocali, laolaltă cu aerul mediteraneean şi acel vibe autentic magrebian, prezent aici în doza perfectă. Una peste alta, fără mister, fără înţelesuri secrete, fără criptări inutile, Sidi Bou Said e cea mai frumoasă poezie rostită de Tunisia.


Tunisia, o ţară deschisă

Am încheiat periplul tunisian cu un scurt tur prin capitala Tunis. Şi am remarcat o dată în plus că Tunisia s-a schimbat în bine faţă de ultima mea vizită aici. Dintr-un indefinibil punct de vedere, oamenii par mult mai "liberi". Par că se exprimă mai mult şi mai bine. Au păreri şi viziuni mai largi.

Dacă te uiţi pe marile bulevarde ale Tunisului (şi nu numai), vezi foarte puţine femei purtând vălul islamic. Tunisia are un Minister al Femeii şi Familiei, care se îngrijeşte ca femeia să joace un rol din ce în ce mai mare în societate. Din acest punct de vedere, e ţara arabă care a făcut cele mai mari progrese. Poligamia a fost de multă vreme abolită. Încă din 1956, Habib Bourguiba a instituit libertăţi esenţiale pentru femeile tunisiene, precum accesul la educaţie superioară, dreptul de a intenta divorţ şi dreptul la muncă în sectoare rezervate cândva exclusiv bărbaţilor. Constituţia Tunisiei vorbeşte direct despre egalitatea dintre femei şi bărbaţi.


Altfel, Tunis e o capitală agitată şi aglomerată, ca orice capitală. Din păcate, am nimerit fix în perioada Ramadanului, iar bucuria de a sta la o terasă şi a ronţăi ceva în faţa unui pahar era, practic, interzisă până după apusul soarelui. Am făcut clasica plimbare prin medina, acolo unde există - pentru cine nu ştie - un "traseu turistic" şi unul pentru localnici, diferenţa fiind în preţurile produselor, care oricum trebuie negociate la sânge.

În atenţia celor care se duc în Tunisia să facă shopping: fiind o ţară arabă, negocierea e un stil de viaţă. Aşteaptă-te să negociezi la sânge, minute în şir, cu "spectacolul" de rigoare, al plecării şi întoarcerii la locul "faptei". În acelaşi timp, aşteaptă-te la un stil agresiv de comerţ: tunisienii trag de tine şi ar face orice să le calci în magazin sau se te ducă "în spate" unde să-ţi arate ceva şi să-şi cheme şi fraţii să-ţi vândă altceva.


Uneori sunt de-a dreptul prea insistenţi, ba chiar apelează la trucuri enervante, aşa că dacă nu vrei cu adevărat să cumperi ceva, nu-ţi arăta interesul. S-ar putea chiar să-i enervezi. Negociază intens şi mergi cu tupeu, până la 80% din preţul cerut iniţial, chiar dacă negustorul va părea că face un atac de cord când îi spui cât îi oferi. Asta e lumea comerţului arab, adaptează-te. Poţi cumpăra obiecte din piele, mirodenii, ceramică, diverse bijuterii. Varietatea produselor a crescut enorm faţă de acum 10-15 ani.

Aici ia sfârşit săptămâna petrecută în Tunisia. Dacă aş îndemna pe cineva să-şi facă o vacanţă în această ţară? Cu siguranţă, da, o dată-n viaţă. Iar argumentele pe care le aduc sunt legate de preţurile decente ale sejururilor şi de faptul că vei avea parte de un decor diferit şi, pe alocuri, extraordinar de frumos. Nu sunt serviciile din Turcia, nu e mâncarea din Grecia, dar dacă faci un pic de documentare şi, mai ales, ştii cum să-ţi alegi hotelurile (recomandarea mea fiind să mergi către cele de 5 stele), vei trăi o săptămână tunisiană de care îţi vei aminti oricând cu mare plăcere.