Îi vezi înverşunaţi
Se luptă tot mai aprig în ringurile lor
Vor să îţi îndese în ţeastă urgiile lor
Numele morţilor şi răniţilor
Carele lor cu boi
Să te îngroape în cinismul lor
Să te târască prin mlaştini
Să-ţi înfigă în piept credinţa lor
Ca pe o săgeată otrăvită
Spui "caut"
dar e foarte posibil să nu găseşti nici un drum
sau măcar un dâmb cu buruieni
nici ţipenie de cal
Te tot poticneşti, tot aluneci
Cazi
Ca un lunatic
Sunt ani buni de când caut
Nu, nu am aflat nimic
Nu-i nimic puiule, îmi spune el, nu-i nimic
Spre miazănoapte n-am găsit decât spitale
Bolnavi şi plăgi care nu se mai închid
Tonuri tot mai rafinate de durere
Din care nu mai e nimic de înţeles
Spre miazăzi am dat peste
armate de orfani care ştiu secretul tuturor armelor
Spre apus cerul s-a prefăcut în plumb şi gudron
înfundă canalizările
Spre răsărit totul se stinge în noaptea cea de toate zilele
Nu, nu mi-a găsit credinţa
Nu-i nimic, puiule
Eclipsele sunt tot mai dese
Colindă lumea ca nişte cai fantomă
Şterg literele din paginile cărţilor
Uneori se iţesc în ceştile de cafea
sau printre rufele puse la uscat
Înfulecă şi frica şi dorinţa
Înghit maşini, grădini, oraşe cu tot cu amintirea lor
Ba chiar şi drumurile lipsă
Pădurile invizibile
Atunci când până şi absenţele apun
Una câte una
În ce să cred
Nu-i nimic, puiul meu, nu-i nimic
Ce e între noi n-are nevoie de credinţă
Lasă soarele să ne străpungă plămânii
Şi să cânte cu ei
Ce-i place lui