Războiul poate veni brusc
sau încetul cu încetul
tiptil
se poate târî prin întuneric ca o reptilă
se poate strecura printre case
poate ajunge înăuntru sau chiar
în inimă
Războiul poate fi neîntrerupt sau curmat când şi când
de scurte perioade de linişte
poate scufunda tot ce ştii despre viaţă
Războiul poate ucide dintr-odată
sau încetul cu încetul
pe nesimţite
ca un scorpion care se strecoară printre nisipuri
şi suflul deşertului îl aduce în casă
sau chiar în inimă
***
În oraşul lui nu mai înfloresc de ani buni
nici măcar ciulinii
şinele au rămas împrăştiate ca nişte schelete neîngropate
există mărturii că noaptea mai circulă câte un tramvai-fantomă
care transportă răniţi
pe unele străzi
se aud chiar şi în toiul zilei
vocile copiilor prinşi în case în momentul dezastrului
nu mai e limpede dacă feţele sunt arse de frig sau de arşiţă
dacă sunt scobite de foame sau de durere
dacă ochii sunt încrâncenaţi de credinţă sau de lipsa ei
Poate că vede în mine o femeie din tribul duşmanului
Umblă pe uliţe de nerecunoscut, se lipeşte de câte un portal
Vorbeşte cu statuile decapitate
Le mângâie mâinile de piatră
De fiecare dată mă priveşte ca şi cum m-ar vedea ultima oară
E ceva în acea privire
Pe care absenţele prelungi de după
îl transformă într-o armă chimică
Viaţa mea nu e decât un pumn de cenuşă
Printre celelalte dărâmături
Din pieptul în care toate au apus
îi spun că-l doresc
şi cuvintele se fac praf până-i ajung din ureche în inimă