Bărbatul schimbă plasele dintr-o mână în alta, apoi le lasă pe jos, la picioare. Soţia îi zice ceva şi bagă mâna în buzunarul de la haină. Se uită dacă vine autobuzul, nu vine, fuge la chioşc. Din depărtare, nepotul şi bunica par altceva: tată şi fiică. Ea se uită la el de jos în sus, el de sus în jos, îi aşează o şuviţă zburlită şi îi zâmbeşte. Se întoarce soţia cu două cornete de îngheţată. Unul îl dă bătrânei care linge conştincioasă încercând să nu lase picăturile de ciocolată şi vanilie zemoasă să-i ajungă pe degete, deşi ele tot i se preling uşor pe mâna dreaptă. Celălalt cornet e muşcat cu poftă şi lovit din când în când de rotocoalele mari de plastic albastru atârnate de urechi. Tot mai mult cei trei par: tata, mama şi fiica, în loc de soţul, soţia şi bunica.
În urmă cu 35 de ani bătrâna fetiţă era o bunică tânără ce-şi ducea nepotul la gară, să-l urce în trenul care ducea la oraş, la părinţii lui. Era sfârşitul vacanţei. Cu o zi în urmă îi aruncase cârpa de vase peste faţă, soioasă de la oala în care fiersese un cocoş, şi l-a ameninţat că-i spală gura cu săpun dacă mai vorbeşte urât la ea în curte. Băiatului i s-a făcut silă şi s-a jurat că nu mai înjură. Acum bătrâna fetiţă nu mai e în stare să prindă o vietate într-o ogradă, nici măcar într-un coteţ mic, şi nici n-ar mai putea să-i taie gâtul dintr-o lovitură. Nici ciorbă cu teiţei groşi de casă n-a mai făcut de ani buni. A uitat. Bărbatul ar putea să taie gâtul unei păsări, dar nu vrea şi nici nu e nevoie. Găseşte găini gata moarte şi fără pene la supermarket. În vara de acum 35 de ani a văzut pentru prima dată cum sare un cap de cocoş prin curte, şi cum restul cocoşului zace în sânge la picioarele bunicii Mia. Fetiţa Mia de acum ar da firămituri de cornet la cocoş, dacă prin absurd o astfel de pasăre ar ajunge în staţia de autobuz, printre oameni, porumbei, vrăbii şi căţei. Ea seamană şi cu o pasăre, aşa, într-un fel, pentru că îşi piguleşte cu grijă mâncarea şi-ţi dă mereu senzaţia că o va lua brusc din loc.
Într-o vară, bărbatul cu soţia s-au oprit cu maşina într-un sătuc de ţigani. Mai bine zis Dacia s-a împotmolit în gârlă, deşi n-avea ce să caute pe acolo printre puradei şi gâşte. Trăgea nervoasă din ţigară – soţia - şi-l cicălea strident c-au întârziat deja şi că cine naiba îi va mai scoate de acolo. Sandalele i s-au înfundat în noroi, rochia i s-a agăţat în mărăcini, îi era cald, sete, avea gâtul îmbâcist de praf şi vorbe urâte, din acelea de spălat cu săpunul. Până să-i tragă cu calul, bărbatul-nepot a văzut o fetiţă cu codiţe ce hâţâna în braţe un cocoş, îl pupa pe cioc şi-l mângâia, alerga cu frac-su ţinândui-se de fustă. Şi-a imaginat că în urmă de 80 de ani aşa arătase şi bunica lui, puţin mai bălaie, dar la fel de drăgăstoasă cu păsăretul din curte. Vine autobuzul. Se urcă întâi femeia cu cercei, apoi bunica fetiţă şi bărbatul nepot. Bătrâna se aşează pe scaunul de lângă fereastră şi-şi turteşte nasul de geam ca să mă vadă mai bine.