Roleplay

(În restaurant)
 
Doamna: Domnule, dumneavoastră vă place să credeţi că diamantul de pe inel şi femeia de-l poartă sunt din acelaşi material. Fapt ce nu e în totalitate fals, dar sub nicio formă real.
Domnul: Cum, doamnă? Femeia nu e un diamant? Bărbatul numai şlefuieşte.
Doamna: Din start, domnule, femeia-i mânuită de bărbat. De ce?
Domnul: Doamnă, nu mă înţelegeţi greşit, femeia este egală bărbatului. Cred acest lucru cu tărie.
Doamna: Nu prea pare, domnule. De când am intrat în acest restaurant nu v-aţi putut controla şi aţi deschis uşa şi aţi lăsat să treacă trei domnişoare, în aparenţă studente, pe care le-aţi înghiţit în totalitate cu privirea şi le-aţi stocat în sertarul "pentru mai târziu". Fiindcă totuşi vă dăduseşi întâlnire cu mine.
Domnul (râde zgomotos rău): Dar sunt un gentleman, doamnă.
Doamna: Aici voiam să ajung. De aceea şi boabele de transpiraţie de pe frunte din momentul ciocnirii cu una dintre domnişoare? Dilatarea pupilelor, revenirea bulversată la discuţia anterioară, panica gesturilor, grijile să nu cumva să vă fi văzut cineva? Câţi ani aveţi, domnule?
Domnul: 45. (Sec)
Doamna: Şi cum vă simţiţi să vă ştie lumea în criza vârstei mijlocii? Sunteţi la un dineu, cam ca acesta, poate mai şic, cu mai multe doamne, domnişoare, domni... Sunteţi întrebat ce vârstă aveţi, spuneţi vârsta, hop. Tăcere. Toată lumea judecă. În căpşorul tuturor sunt acum tot felul de poveşti ridicole cu bărbaţi în criza asta... Cum vă simţiţi?
Domnul: Ce fel de întrebare este asta? E o farsă? Ce vrea să fie şi discuţia asta, Mona?
Doamna (sec): Unde ai fost ieri seara, Dan?
Domnul (şoptit printre dinţi): Parcă am ieşit să ne simţim bine.

Doamna îşi aşază decolteul mai bine, ia paharul de vin în mână şi falsează un zâmbet pentru mesele alăturate.

Doamna: Păi ce, Dan, nu ne simţim bine? Uite ce bine mă simt. (se ridică de la masă şi dansează un pic singură apoi se aşază)
Domnul: Mă faci de ruşine. (tot printre dinţi) Uite cum se uită lumea la tine!
Doamna: Mi-o zici de parcă-s sunt sub tutela ta. Mona proprietatea lui Dan. (cam tare) Ei bine nu.
Domnul: Mona, ai băut cam mult vin. Hai să mergem acasă.
Doamna: Nu.

Domnul cere nota, doamna acceptă situaţia. Pleacă împreună acasă.

 
(În maşină)
 
Domnul conduce. Doamna stă pe locul din dreapta şi dă muzica de la radio mai tare.

Domnul: Dă mai încet.
Doamna: De ce? Oricum nu vorbim. Poate ar trebui să vorbim.

 
(Acasă)
 
Mona îşi dă jos tocurile încă de pe holul blocului de apartamente luxoase. Le ţine într-o mână şi urcă-n lift. Locuiesc la ultimele două etaje. Penthouse. Genul de cuplu cu Mazda roşie ultimă generaţie. Ea se clatină. El pare destul de dezorientat şi supărat. Mona nu nimereşte gaura cheii. Dan se enervează, o dă la o parte. Deschide uşa. Mona pune muzică. Dansează. Se izbeşte de măsuţă de sticlă, zgomot. Dansează haotic prin living room. Strigă: "SIRI, PLAY «PERFECT» BY ED SHEERAN".
Îl invită printr-un gest la dans. El vine. Dansează. Dan o mângâie uşor. Mona se opreşte brusc. Opreşte muzica.

Mona: Unde ai fost ieri seară, Dan?