Vedetă a spectacolului, Stela Popescu joacă prima oară acest rol definitoriu pentru caruiera unei asemenea actriţe (după un prim şi ultim precedent în timpul facultăţii). O face strălucit, graiul moldovenesc venindu-i excelent, iar alternanţa între proză şi cânt neridicându-i nici un fel de probleme. Vocea ei sonoră, amplă şi catifelată se impune în fiecare refren, fie că este vorba despre cunoscutele „Toată lumea azi fumează” sau „Iată-mă-s isprăvnicească”, sau despre alte cântecele fermecătoare, mai puţin populare. Incontestabilă vedetă, cunoscută oricărui copil... de la televizor, Stela Popescu reuşeşte în plus să genereze pe scenă un entuziasm molipsitor care descătuşează talente actoriceşti nebănuite în tinerii solişti ai Operei Naţionale şi ai Operetei bucureştene care completează distribuţia.
Sinceritatea unui public precum cel al copiilor care vin la Opera Comică este un barometru excelent (prin intensitatea aplauzelor) pentru reuşita diferiţilor interpreţi ai serii. Şi după părerea mea, nu numai după cea a copiilor, baritonul Daniel Filipescu face în Leonaş un rol extrem de pitoresc, cu multiple accente comice, cu acumulări amuzante, cu scene construite convingător (Opera Naţională din Bucureşti ar trebui să-l utilizeze mai des şi în roluri mai ofertante cât de curând, până nu-l pierde). Un alt rol care-şi păstrează consistenţa din original este Guliţă, interpretat savuros de Valentino Tiron (actor la Operetă) unul dintre oamenii de bază ai Operei Comice pentru Copii. Stîrnind aproape permanent râsetele copiilor prin atitudine, mişcare şi, bineînţeles, prin textul rostit cu haz, Valentino Tiron se dovedeşte şi un cântăreţ talentat, prin această prestaţie complexă el reuşind să atragă atenţia asupra lui mai mult ca în orice alt spectacol anterior. .
Cu roluri mai scurte – fie din scriitura iniţială, fie din adaptarea necesară a textului, pentru a reduce piesa la o oră – soprana Cristina Eremia este o Luluţa convingătoare şi, în orice caz, seducătoare, tenorul Valentin Racoveanu are intervenţii pline de haz în Monsieur Charles, baritonul Ion Dimieru (care din păcate nu are de cântat) îl joacă savuros pe argatul Ion, Sorin Tiron o secondează în stil pe protagonistă în rolul Safta, iar baritonul Vicenţiu Ţăranu este la rândul lui un Bîrzoi credibil. Distribuţia este completată de Krisztina Ambrus, Levi Ambrus şi Mădălina Ştefănescu, care de obicei au roluri în culisele Operei Comice pentru Copii, dar acum susţin absolut convingător partiturile „musafirilor”.
„Orchestrul” Mădălina Florescu asigură la orgă acompaniamentul întregii reprezentaţii (ea fiind şi cea care a realizat pregătirea muzicală pentru acest pretenţios spectacol). Cele două nume care nu pot fi uitate în acest context alături de cel al iniţiatoarei proiectului, Smaranda Oţeanu Bunea, sunt regizorul Cristian Mihăilescu – un specialist al gestului comic, cu nenumărate succese în operă şi scenografa Viorica Petrovici – care dacă a avut mai puţin spaţiu de desfăşurare în privinţa decorurilor, a compensat printr-o risipă de imaginaţie în ceea ce priveşte costumele, subliniind de multe ori efectul comic al apariţiei personajelor şi încântând vizual o audienţă foarte sensibilă la acest parametru. .
În condiţiile în care teatrul muzical nu este un gen răsfăţat al scenelor noastre la ora actuală, producţia cu Chiriţa în provincie a Operei Comice pentru Copii şi-ar găsi cu siguranţă locul (cu mici adaptări) şi pe o scenă ce găzduieşte spectacole dedicate adulţilor, succesul având toate şansele să fie major şi în acest caz.