Îl văd cum mănâncă singur la masă. Seara obişnuieşte să citească pe un fotoliu, lângă o lampă. Uneori se plimbă gol prin casă. Câteodată ascultă muzică. Într-o zi, i-am scris pe o coală de hârtie o poveste, apoi i-am aruncat-o în cutia poştală. L-am văzut cum desface nerăbdător plicul. A citit povestea zâmbind. A fost pentru prima oară când l-am văzut zâmbind. De câteva luni îi scriu zilnic şi mă bucur de bucuria lui. Azi am găsit în cutia poştală o carte. Mi-am recunoscut în ea toate poveştile.
