Pe Marinică l-am găsit ieri seară pe schelă, în dreptul geamului de la bucătărie, aţipise cu polobocul în braţe. Poate nu l-aş fi remarcat dacă nu i-ar fi ghiorăit maţele aşa de tare. M-a înduioşat. L-am trezit uşor şi l-am invitat la o ciorbă de perişoare. L-am lăsat să facă un duş. I-am dat halatul meu roz pufos şi i-am băgat lucrurile la spălat. Până le-am întins deja adormise pe canapea. Dimineaţa el a ieşit voios pe geam, eu pe uşă, fiecare la munca lui. Diseară o să mă străduiesc mai mult.
