La mine acasă câinele vorbeşte cu pisica. Noi nici nu mai putem să spunem două vorbe. Să-i auzi cum bârfesc despre noi: că mâncarea pe care le-o dăm nu e prea bună, că se cam repetă (în fiecare zi e aproape la fel), că-i lăsăm singuri în casă prea mult timp. Treaba asta trebuie să înceteze. Şi asta imediat. Aşa că astăzi avem şedinţă în familie: eu, nevastă-mea, pisica şi câinele. Trebuie să stabilim când şi cât au voie să vorbească cei doi. Şi mai ales să nu mai vorbească când îi scoatem afară.
