Nu-i înţeleg pe ăştia de la call center. Le-am spus că eu fără rucsacul ăla nu exist. M-au luat cu dintr-alea, cum că e compania de vină, că oricât ar vrea, ei nu au cum să dea de şofer şi să-mi recupereze bagajul, că vor nemaipomenit să m-ajute, dar n-au cum. Ce să mai zic, m-a luat plânsul. Diseară, când mă văd cu fata aia, ce pasiune mai stârnesc eu în ea? Nu tu fostă cu care s-o compar, nu tu legătură prea strânsă cu mama. Te pomeneşti că oi fi pierdut şi pozele cu tata. M-au nenorocit.
