După ce s-a prăpădit bunica, rudele i-au împărţit casa şi pământul. Eu am luat tot ce nu mai voia nimeni. Am luat patul, oglinda, radioul, am luat ulcica ciobită, ceaunul, scaunul pe care stătea bunica în braţe cu pisica Lili, am luat ştergarele, icoanele, blidele, dulapurile, ceştile de lut, laviţa, covata în care frământa pâinea. Le-am dus pe toate într-un spaţiu deschis vizitatorilor curioşi şi nostalgici. Ieri m-am trezit în prag cu Lili. Pisica s-a pus pe scaunul bunicii şi-a început să toarcă nouă vieţi.
