Am murit. Fix când voiam, adică înaintea celorlalţi pe care îi iubesc. Da, mi-ar fi fost greu. Înmormântări, pomeni. Suntem o familie numeroasă. M-am asigurat că sunt în regulă, mi-am încheiat toate socotelile, i-am ajutat pe săraci, m-am rugat la toate bisericile. Mi-am iubit şi aproapele. Cam mult şi cam des, dar şi sexul tot iubire e, nu? Şi iată-mă acum. Într-o cameră goală, singură, cu pietre în spate, flăcări pe juma din trup. Am auzit că dacă mă căiesc, am şanse să ajung în rai. Mai aştept. Suge-o, Dante.
