Treptele scărilor sunt năpădite de pietre
Betonul mâncat de bolovani uriaşi
Mersul trufaş al omului Ai săi paşi
S-au oprit orice ar face Oriunde ar merge
Cimentul îmblânzit de sălbatice Şi
Legitime forţe e mut Iar omului nu i se
Deschide alt drum Nu-i rămâne decât să revină spăşit
La Epoca de piatră Din care de fapt nu ieşise
Les escaliers sont envahis par les pierres
Le béton rongé par la caillasse
Les pas de l'homme Sa démarche altière
Suspendus Où qu'il aille Quoi qu'il fasse
Le ciment dompté par de sauvages
Et légitimes forces Se met en sourdine
L'homme se tait Forcé de retrouver l'Âge
De Pierre Dont il n'est finalement jamais vraiment sorti
0 comentarii
Arhiva rubricii
Doamne-Doamne obosit / le Bon-Dieu las, Gigi Căciuleanutrăiesc cu frica / je vis avec la peur, Gigi Căciuleanunoi vise nori / nous nuits nuages, Gigi CăciuleanuCând albastrul / Lorsqu'on entrevoit, Gigi CăciuleanuLUVsLUV, Gigi CăciuleanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
ŞantierVizorTot ce-i minunat în lumeMarafeturi și scofeturiJurnal intimClavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)Primele o mie şi una de nopţiiubirea mya din absurdOraşul interiorCafea şi pisiciEseuri personaleLoc de cititDespre noi. Şi lucrurile care conteazăDin lumea celor miciGaleria Amintirilor - Fundaţia Hope and Homes for Children RomâniaLecturi la 16 aniThe Doc Filescasa de-a casaÎncotroScrisori pe genunchiPublicitate