Anul 1925, constituie anul certificatului oficial de naştere al baletului profesionist romȃnesc, primele spectacole de balet pe care le-a pus în scenă fiind puternic influenţate de stilul marelui coregraf Mihail Fokin. Prima maestră de balet a companiei bucureştene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început în 1938 şi care a reorganizat trupa de balet.
Dar despre toate acestea s-a mai scris. Venind spre contemporaneitate, descoperim că aspectul scenografic al spectacolului de balet, decorurile şi costumele, de o mare importanţă în conturarea întregului, a purtat de foarte multe ori în ultimii 40 de ani semnătura Adrianei Urmuzescu. Despre costume şi décor se vorbeşte mai rar când se comentează spectacolul de balet, deşi importanţa acestora este uneori copleşitoare.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, Adriana Urmuzescu a devenit scenografă a Operei Naţionale din Bucureşti din anul 1986, lucrând aici fără întrerupere aproape patru decenii. În această perioadă, repertoriul companiei de balet, a cuprins titluri remarcabile, printre care Îmblânzirea scorpiei, în coregrafia lui Ioan Tugearu, unul dintre primele spectacole ale cărei costume şi scenografie le semna Adriana Urmuzescu.
(Adriana Urmuzescu)
Ovidiu Miculescu: Să pornim de la primele experienţe de la Opera din Bucureşti. Sunt trei titluri care apar înainte de 1989, foarte diferite şi pentru care scenografa Adriana Urmuzescu, aflată la început de drum, avea să lucreze cu trei nume deja sonore ale artei spectacolului din România: 1987 - Curtea Veche (decoruri) - coregrafia Alexa Mezincescu, 1988 - Îmblânzirea scorpiei (costume) - coregrafia Ioan Tugearu şi 1989 - Eminescu (costume) - regia Ion Caramitru. Cum a fost atunci şi ce a însemnat fiecare dintre acest întâlniri pentru dvs.?
Adriana Urmuzescu: Am avut o mare şansă ca primele spectacole să le realizez împreună cu nume celebre. Nu a fost uşor. În facultate am studiat doar scenografia de teatru, iar producţiile de operă şi balet implică o multitudine de elemente diferite. În 1986, când am ajuns în Operă, doar de la Roland Laub se putea învăţa, el fiind acolo de mai multe decenii şi rămânând încă 2-3 ani după aceea. Norocul nostru a fost că el ne-a luat sub aripa lui protectoare, atât pe mine, cât şi pe Viorica Petrovici, ne-a plimbat prin ateliere, ne-a arătat în ce constă concret munca de scenograf. La operă, scena este mult mai mare decât la teatru, trebuie populată cu elemente sugestive, care să nu împiedice mişcarea balerinilor, iar costumele de balet presupun materiale speciale şi o anumită tehnică de execuţie. Numărul de costume este mult mai mare la operă şi balet decât la teatru. Acolo m-am confruntat cu problematica sonorităţii, cu faptul că nu poţi folosi orice material pentru că ele absorb sau nu sunetul, aspect de care m-am lovit în primii ani. Până la urmă, ceea ce făceam noi în facultate era doar pe hârtie, materialitatea muncii noastre am întâlnit-o abia în Operă. De asemenea, în facultate nu-mi amintesc să fi făcut ceva despre lumina de scenă, care, într-un fel, ne revenea tot nouă. Exista maestrul de lumini, Ionel Cotârlă, dar noi eram cei care dădeam imaginea de ansamblu, pentru a crea o atmosferă, în funcţie de cum cădea lumina pe un anumit decor, pe un anumit material. Influenţa luminii este foarte mare. A fost destul de complicat.
O.M.: Au început să apară şi producţiile de operă în biografia dvs., dar baletul a rămas o constantă. S-a creat o legătură specială cu acest tip de spectacol?
A.U.: Baletul a fost întotdeauna mai aproape de sufletul meu. M-a fascinat faptul că prin mişcare pot fi transmise atâtea idei şi sentimente, iar muzica de balet a fost întotdeauna preferata mea. Alexa Mezincescu, cu care am colaborat la primul spectacol, Curtea Veche, la care am făcut doar decorurile, a fost sceptică la început, deoarece nu mă cunoştea. Şi totuşi, am rămas scenograful ei preferat şi am realizat împreună multe spectacole de balet. Altfel, nu mi-a plăcut să fac costume în serie, mi-a plăcut să fiu creativă.
O.M.: Este o diferenţă de abordare esenţială între operă şi balet în ceea ce priveşte creaţia costumelor?
A.U.: Este o mare diferenţă, într-adevăr. Costumele de balet trebuie să arate delicat şi eteric, trebuie să fie comode dar trainice, pentru a rezista la mişcare, trebuie să permită balerinilor libertate de mişcare, dar să şi îmbunătăţească vizual performanţa acestora. În materie de opera, prima pe care am făcut-o a fost Eminescu, operă de Paul Urmuzescu, tatăl meu, ceea ce a avut pentru mine, evident, o valoare simbolică.
O.M.: Dintre regizorii şi coregrafii cu care aţi colaborat în Opera din Bucureşti, de care nume vă amintiţi cu plăcere şi de ce?
A.U.: Gigi Căciuleanu este un artist de care îmi amintesc cu mare drag, un om extrem de sensibil, cu un fel deosebit de a comunica. Am făcut un singur spectacol, Simfonia fantastică de Berlioz. Felul lui de a fi era extraordinar, avea un mod de a explica mişcarea, de a transmite semnificaţia fiecărui gest încât te fermeca efectiv. Din punct de vedere scenografic nu a fost practic un spectacol cu buget, fiecare imagine fiind un tablou. Am rămas impresionată de el, deşi am lucrat şi cu alţi regizori cu care am avut experienţe minunate.
O.M.: Dintre producţiile pe care le-aţi realizat în acest timp, care v-au oferit cel mai amplu spaţiu de desfăşurare?
A.U.: Cred că Lohengrin a fost cel mai amplu spectacol, cu multe simboluri, tehnică de scenă, leitmotivuri vizuale şi încărcătură emoţională. Întotdeauna am considerat că decorul trebuie să joace un rol, nu este doar un fundal. Întotdeauna am încercat să dau un sens contextului scenografic, am căutat o idee, o metaforă pe care am vrut să o dezvolt, ceea ce până la urmă a fost acceptat de toţi regizorii.
Lohengrin
O.M.: Care au fost cele mai longevive montări ale căror scenografie şi costume le-aţi realizat pentru Opera bucureşteană?
A.U.: Au fost multe titluri care s-au menţinut mai mult în repertoriul Operei: Frumoasa din pădurea adormită, Hansel şi Gretel, Baiadera. La balet ei sunt foarte legaţi de concepţiile clasice şi întotdeauna i-am ajutat, dar am încercat, totuşi, să vin cu idei care să ofere culoare. Mi-a plăcut să lucrez cu coregrafi şi regizori care din start mi-au dat cheia lor de interpretare personală a spectacolului.
Hansel şi Gretel
Baiadera
O.M.: Aţi colaborat şi cu alte opere din ţară. De ce aţi rămas fidelă Operei bucureştene atâta timp?
A.U.: Am rămas fidelă Operei din Bucureşti dintr-un motiv simplu: aici am fost angajată. Dar am avut şi oportunitatea de a colabora cu alte Opere din ţară, în pauzele dintre producţiile de acasă. Dacă în anii '90 a fost o perioadă mai austeră, când se făceau spectacole din existent, eu cred că perioada ce a urmat după 2004, când exista deschidere dar şi fonduri pentru mari spectacole, a fost o perioadă de mari realizări pentru Opera din Bucureşti
O.M.: V-au tentat şi teatrul, filmul, publicitatea? Sau revenirea la Operă a fost firul constant al carierei dvs.
A.U.: După absolvirea facultăţii am lucrat patru ani la Teatrul Ion Vasilescu, dar după ce am avut şansa să fiu angajată la Opera din Bucureşti, mi-am dat seama că opera şi baletul sunt mult mai complexe, mesajul este transmis preponderent prin muzică, iar eu am o mare dragoste pentru muzică şi că, până la urmă, aici mi-am găsit locul cel mai bine.
O.M.: Să ne uităm puţin spre prezent. A trecut peste un an de când toată lumea artistică din România, dar şi din Europa şi Statele Unite, a intrat într-o perioadă de pauză, ca efect al pandemiei. Cum aţi parcurs această perioadă din punct de vedere profesional? Ce impact a avut asupra dvs. această anulare sau amânare a tuturor proiectelor în curs? Credeţi într-un viitor online al artelor spectacolului?
A.U.: Din păcate nu am putut realiza nici un proiect în 2020, toate există doar pe hârtie! Dar nu îmi pierd speranţa. Atmosfera unei săli de spectacol nu poate fi înlocuită cu o imagine pe un ecran. Impactul între spectator şi scenă este esenţial. Sunetul pe de altă parte nu poate trece în modul acesta. Pe de altă parte celor de pe scenă le lipseşte faptul că spectatorii te captează vizual. Nu cred că artele spectacolului pot supravieţui online.
Albă ca Zăpada
Repere artistice Adriana Urmuzescu
Opera Naţională din Bucureşti:
1987 - Curtea Veche (decoruri) - coregrafia Alexa Mezincescu
1988 - Îmblânzirea scorpiei (costume) - coregrafia Ioan Tugearu
1989 - Eminescu (costume) - regia Ion Caramitru
1990 - Scaunele (decor şi costume) - coregrafia Alexa Mezincescu
1990 - Mozartiana (decor şi costume) - coregrafia Alexa Mezincescu
1991 - Posibile proiecţii (decor şi costume) - coregrafia Adina Cezar
1991 - Elixirul dragostei (costume) - regia Ştefan Neagrău
1992 - Răpirea din Serai (costume) - regia Cristina Cotescu
1993 - Hansel şi Gretel (decor şi costume) - regia Cornel Todea
1993 - Spărgătorul de nuci (costume) - coregrafia Alexa Mezincescu
1994 - Pasărea de foc (decor şi costume) - coregrafia Alexa Mezincescu
1994 - Sărbătoarea primăverii (decor şi costume) - coregrafia Mihai Babuska
1994 - Paquita (costume) - coregrafia Ileana Iliescu
1995 - Baiadera (costume) - coregrafia Valeri Kovtun
1996 - Lacul lebedelor (decor şi costume) - coregrafia Oleg Danovski
1998 - Frumoasa din pădurea adormită (decor şi costume) - coregrafia Alexa Mezincescu
1999 - Notre-Dame de Paris (decor şi costume)- coregrafia Ioan Tugearu
2000 - Don Quijote (decor şi costume) - coregrafia Mihai Babuska
2002 - Pescuitorii de perle (costume) - regia Mihai Mănuţiu
2002 - Cenuşăreasa (decor şi costume) - coregrafia Mihai Babuska
2003 - Visul unei nopţi de vară (decor şi costume)- coregrafia Marc Bogaerts
2003 - Armonii trecute (decor şi costume) - coregrafia Laurenţiu Guinea
2004 - Călători în infern (decor şi costume) - coregrafia Oliver Patey
2005 - Baiadera (decor şi costume) - coregrafia Mihai Babuska
2006 - Simfonia fantastică (decor şi costume) - coregrafia Gigi Căciuleanu
2006 - Nunta lui Figaro (decor şi costume) - regia Alexander Rădulescu
2007 - Corsarul (decor şi costume) - coregrafia Vasili Medvedev
2008 - Albă ca Zăpada (decor şi costume) - coregrafia Francisc Valkay
2009 - Giselle (decor şi costume) - coregrafia Mihai Babuska
2009 - Don Pasquale (decor şi costume) - regia Rareş Zaharia
2009 - Hansel şi Gretel - regia Anda Tabacaru
2010 - I due Foscari - regia Anda Tabacaru
2011 - Lohengrin - regia Stefan Neagrau
2012 - Flautul fermecat - regia Anda Tabacaru
2012 - Elixirul dragostei - regia Marco Gandini
Spectacole realizate la Opera Naţională Iaşi:
1996 - Lacul lebedelor - coregrafia Gh. Stanciu
1997 - Romeo şi Julieta - coregrafia Gh. Stanciu
1999 - Don Quijote -coregrafia Gh. Stanciu
2003 - Coppelia - coregrafia Gh. Stanciu
2008 - Cenuşăreasa - coregrafia Mihai Babuska
2011 - La fille mal gardée - coregrafia Mihai Babusca
2015 - Don Quijote - coregrafia Ileana Iliescu
2016 - Lacul Lebedelor - coregrafia Ileana Iliescu
2018 - Spărgătorul de nuci - coregrafia Ileana Iliescu
Spectacol realizat la Opera Naţională Timişoara:
2007 - Nunta lui Figaro
Spectacole realizate la TNOB Constanţa:
2001 - Lacul lebedelor - coregrafia Mihai Babusca
2012 - Don Quijote - coregrafia Mihai Babusca
2014 - Flautul fermecat - regia Ştefan Munteanu
2015 - O noapte la Veneţia - regia Mario Nikolov
Spectacol realizat la Opera Naţională Cluj:
2018 - Lăsaţi-mă să cânt - regia Cătălin Ionescu Arbore
Spectacole realizate la Opera Comică pentru Copii:
2015 - Don Quijote - coregrafia Cătălin Caracaş
2016 - Spărgătorul de nuci - coregrafia Cătălin Caracaş
2017 - Coppelia - coregrafia Cătălin Caracaş
2017 - Mirandolina - coregrafia Cătălin Caracaş
2017 - O noapte la Veneţia - regia Cristian Mihăilescu
2018 - Povestiri Vieneze - coregrafia Cătălin Caracaş
2018 - Print şi Cerşetor - coregrafia Cătălin Caracaş
Turnee în străinătate:
1993 - Nabucco - adaptare - Rochester - Anglia, regia Hero Lupescu
1994 - Căsătoria secreta (turneu Austria şi Germania), regia Ştefan Neagrău
1995 - Carmen - adaptare - Rochester - Anglia
2008 - Giselle - Teatro Madrid - coregrafia Mihai Babuska.