Eram speriaţi de cel necunoscut.
Închişi în case observăm neputincioşi lumea din jur.
Apoi ne-am dezmorţit şi a venit o perioada foarte activă prin casă.
Gata, mă voi folosi la maxim de lockdownul ăsta.
Fac curat în arhivă foto, documentez fotografic tot ce mişcă în jurul meu, mă apuc de video...
A trecut şi perioada asta, bineînţeles nu am făcut mai nimic.
De pozat street nici nu se punea problema, dar presiunea de a apasă pe declanşator tot creştea, aşa că am început să pozez membrii familiei.
Nu mult timp, fiindcă au început să protesteze că îs prea obsedat.
Singurul membru din familie care a acceptat pozatul a rămas căţeluşă noastră, Like.
Aşa că ea ţine aparatul meu foto încă viu până la schimbarea stării lumii.
