Een prettige vaderdag!

Azi prinţesa-mi mică îmi făcu’ cadou:
O scândurică pe care pictă trei buline roşe, una albastră, picaţele rozalii şi un chenar auriu. Patru cuie, cam strâmbe, îs înfipte-n dânsa. Pentru cheile-mi. Le tot pierd. Acum am un loc al meu unde sa le agaţ si unde să stea cuminţi până am nevoie de dânsele. Mai scrise pe tabliţă: VOoR PAPa PENtrui TATTIc, şi se semnă cu o cariocă albastru-ultramarin..

Una bucata Omleta. O pregăti singurică, supravegheată fiind de către prinţesa mare care chicoti tot timpul. Nu ştiam de ce. Aflai. Puse-n dânsa doua oo, o jumătate de coaja din dânsele, trei căpşuni, cu frunze cu tot, trei picături de tabasco, sare, piper. O decoră cu zece pufarine de diferite culori şi mă privi neîncrezătoare dar mândră, cum o mănânc fară să crâcnesc, mormăind de placere:
- Mmmmmm, ce bună îi.

Îi mulţumii şi prinţesei mari, pentru colaborare.
- Mulţumesc Lucretio!
- Pap, pe mama nu o cheamă, LucreNtia?!
- Cred că nu. Nu-s sigur. Mulţam pentru omletă. Poţi să-mi dai un pahar cu apă?
- Sigur. Nu vrei în loc de apă, un sirop ? Ştiu să fac un sirop bun.
- Ok, la urma urmei nu mai are importantă, pui şi puţin suc de lămâie?
- Da, şi castraveciori muraţi, pap.

Dacă supravieţuiesc, vrea să pregătească şi cina, poate mai scriu. De nu, ştiti de ce.
Een prettige vaderdag!