M-am născut perfect normală, aveam două mâini, două tălpi
Două urechi de auzit, doi ochi de văzut
Pe urmă am început să văd cu urechile, să aud cu degetele
Nici asta n-ar fi fost prea grav dacă lucrurile ar fi stat pe loc
Dar am început să înţeleg
Şi pe măsură ce înţelegeam mai tare vocea mi se stingea înainte de a ajunge în auzul cuiva
Gesturile mi-au devenit neclare
Paşii mi s-au preschimbat în sfârâitul frunzelor care se veştejesc
Cântecul meu a devenit una cu susurul apelor care curg prin păduri neumblate
Deveneam invizibilă
Treceau toţi prin mine ca printr-o hală
Îmi lăsau în palmă mucuri de ţigară
Îşi abandonau în carnea meu cravatele, bocancii sau gunoiul
M-am născut palpabilă, o vietate în carne şi oase
Dar mi-au îngropat oasele în dosare cu şină
Au făcut din carnea mea metafore
M-am transformat într-un monstru
Din încheieturi îmi ţâşnesc cuvinte
Pieptul îmi e năpădit de prepoziţii şi conjuncţii ca de mărăcini
Genunchii îmi sângerează de atâtea paradoxuri
Cuvintele mi se preling pe umeri şiroind învolburat
Inima mea e o rană deschisă
Din care nu încetează să ţâşnească
Vorbe într-o limbă
Pe care şi eu am început s-o uit
Nu se mai vede din mine decât un morman de cuvinte
Moloz peste scheletul vieţii neîntâmplate
Am devenit un monstru