Săptămâna aceasta am citit o carte minunată. Autorul e Raymond Carver. N-am mai citit nimic scris de el, dar o să-l mai caut, căci scrie simplu, minimalist şi te lasă pe tine să gândeşti ce spun secvenţele pe care le descrie. Iată un exemplu.
Doi tineri vor să cumpere mobila scoasă la vânzare de un bătrân. Testează patul, se joacă la televizorul scos în curte şi când bătrânul vine, încep să bea cu el. Apoi încep să danseze după melodiile cântate de un pick-up, scos şi el la vânzare. Şi după ce dansează cu iubitul ei, tânăra îl invită la dans şi pe bătrân. Apoi, pentru o clipă, îşi pune capul pe umărul lui.
"Săptămâni mai târziu fata povestea: «Toate lucrurile lui erau în curte. Pe bune. Ne-am matolit rău şi am dansat. Pe alee. Ne-a pus discurile astea.(...) Bătrânul ni le-a dat nouă.(...).» Fata nu se mai oprea din vorbit. Le povestea tuturor. Dar mai era ceva ce încerca să pună în cuvinte. După o vreme însă renunţă."
Dacă această carte nu s-ar fi numit "Despre ce vorbim când vorbim despre iubire" m-aş fi gândit oare că fata s-a îndrăgostit acolo, pentru o clipă cât o piesă auzită la pick-up, de moşuleţul din poveste?! Şi mi-aş mai fi amintit de iubirile mele de-o clipă?
Alt exemplu. El şi ea sunt administratorii unui hotel. Se iubesc dar el e tentat de mexicanca pe care au angajat-o să le facă curat. Şi face dragoste cu ea. Şi tot face dragoste în fiecare zi la ora 11, în camera 11. Dar află ea şi vrea să se sinucidă. Iar el încearcă să-şi ceară scuze. "Mă las în genunchi şi încep să o implor pe Holly. Mă gândesc însă la Juanita. E îngrozitor."
Dacă această carte nu s-ar fi numit "Despre ce vorbim când vorbim despre dragoste" mi-aş fi amintit de ziua în care un bărbat îmi explica cu aer nevinovat că poţi iubi două persoane simultan, fără să o înşeli pe nici una?!
Alt exemplu. Unui bărbat îi moare tatăl şi se uită cu tristeţe cum mama scrie scrisori surorii ei. În scrisoare menţionează că soţul nu-i spusese "noapte bună". Dar el murise ziua. E trist, se duce acasă de la înmormântare şi îşi aşteaptă soţia să vină de la muncă. "Scumpo, i-am spus Myrnei seara când s-a întors acasă. Hai să ne strângem puţin în braţe şi după aia să ne pregăteşti ceva bun de mâncare. Myrna mi-a zis: Spală-te pe mâini".
Dacă această carte nu s-ar fi numit "Despre ce vorbim când vorbim despre dragoste" mi-aş fi amintit oare de nenumăratele situaţii în care aş fi vrut să-mi exprim dragostea şi pe gură mi-au ieşit porumbei care s-au lovit de pereţi în loc să meargă la ţintă? Sau, ca să mă exprim mai clar, am rostit cuvinte banale, fără nici un pic de emoţie?!
Când vorbeşti despre iubire în faţa străinilor cel mai uşor e să faci referire la experienţele altora şi, ca să scapi cu faţa curată, poţi alege o carte sau un film. Aşa nu dai amănunte picante din viaţa nimănui apropiat şi, cu puţin noroc, poţi trimite pe cineva către librărie sau cinematograf. Din week-endul acesta e în cinematografe o poveste de iubire contemporană, interetnică, bine aşezată în viaţa de după "11 septembrie". Filmul se numeşte Ae fond kiss / Un sărut tandru şi ar putea fi o opţiune bună pentru momentele de dinainte de a vorbi despre iubire cu însoţitorul (oarea) de la cinematograf.
Şi dacă n-aveţi timp de cinema, cumpăraţi cartea lui Claver căci vă oferă 17 povestiri scurte despre iubirile în toate felurile. O să treceţi prin iubirea unei mame a cărui fiu e în comă, prin uimirea unui medic pentru iubirea a doi bătrâni loviţi grav într-un accident de maşină sau prin iubirea furioasă a unui bărbat ratat pe care nevasta îl dă afară din casă.
În ambele cazuri, film sau carte, s-ar putea să vă gândiţi că atunci când vorbiţi despre iubire e bine să aveţi alături un scenarist bun. Altfel o să vă aduceţi aminte cu regret de clipele în care ar fi trebuit să rostiţi cuvinte de dragoste şi pe care le-aţi ratat pentru că, pe moment, nu v-a venit nimic în minte.
Ultimele rânduri din carte.
"L.D. îşi puse trusa de ras sub braţ şi ridică valiza.
Zise: «Şi încă ceva.»
Dar nu-i veni nimic în minte."
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)